Rémi ❤️

Nu stiu daca am scris deja aici, asa ca nu ratez ocazia sa spun iarasi ca 2023 este cel mai bizar an pe care l-am trait, din cate imi aduc aminte. Take it with a pinch of salt, totusi, ca poate ma mai lasa memoria, dar cred ca nu… Pentru mine si pentru cateva persoane cu care obisnuiesc sa impartasesc ganduri si trairi mai profunde pare ca din ianuarie timpul s-a scurtat, iar evenimentele se inghesuie in masura in care sa nu iti mai dea timp sa respiri, sa traiesti, ca un tavalug care cere multa forta sa i te impotrivesti. Asta ar putea fi o explicatie pentru care, desi am subiecte pentru a scrie saptamanal, nu am mai apucat sa public nimic aproape. 2023 a fost, pana acum, anul cel mai dens, in care am invatat foarte multe pe propria piele: despre mine, despre oamenii din jurul meu, despre valori sau lipsa totala a lor, pe scurt, despre viata. Pare cel putin hilar sa spun asta la 50 de ani, dar adevarul este ca am copilarit nepermis de mult si a fost bine, mi-a placut, dar era timpul sa ajung si eu la varsta mea reala… Si cum recuperezi timpul irosit cel mai rapid si usor?! Primind (figurat) un ciocan in dinti si un sut in dorsal ca sa ti se recalibreze toate pe frecventa corecta si sa updatezi softul la varianta actuala. 🙂

Sub auspiciile acestea “deosebite” cu care a debutat 2023, am fost in stare de soc primele luni si apoi am inceput sa fac bilantul si am constatat ca, de fapt, am iesit pe plus la toate capitolele, semn ca Cineva acolo sus ma iubeste si imi netezeste calea cand eu nu sunt in stare sa vad si sa inteleg. Sunt recunoscatoare si va indemn si pe voi sa traiti in energia asta, ca tare bine e! Ma simt norocoasa si binecuvantata cand constat ca imi smulge Altcineva buruienile din gradina si imi lasa doar florile frumoase in jur.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

M-a trezit azi dimineata un botic cald si catifelat atingandu-mi mana care atarna in afara patului. Am deschis incet si greu ochii; era 7 dimineata, totusi… Cea mai blanda si plina de iubire privire ma astepta la numai 5 centimetri de fata mea. Cand a sesizat ca incercarile lui au dat roade, la cea mai miloaga moaca din lume s-a adaugat zgomotul ritmic facut de coada care lovea vesel noptiera, semn ca trezirea mea era momentul cel mai asteptat de pana atunci. Fiecare clipa petrecuta cu noi este cea mai mare bucurie a lui. Sta si se uita fix la mine, nemiscat, 100% prezent si atent, dar rabdator si asteptator in acelasi timp. Nu e dezamagit cand ma intorc pe partea cealalta sperand sa mai fur un sfert de ora de vis. Oricand ma decid sa ma trezesc el e acolo, asteptand cu iubire. El este Rémi, catelul nostru.

Imi amintesc ca am citit odata intr-una din scrierile lui Freud “Câinii îşi iubesc prietenii şi îşi muşcă duşmanii, spre deosebire de oameni, care sunt incapabili să simtă iubirea pură, amestecând iubirea cu ura” (asta pentru cazurile cand o amesteca; mai sunt unii care au ura pura 😂). Pe atunci parea doar un citat anost; viata i-a dat concretete, din pacate.

_{Cam asta e imaginea cu care ma trezesc in fiecare zi}

Rémi ne-a topit pe toti, chiar si pe cei mai “duri”. Ne-am lichefiat toti, total, in fata bulgarelui asta de iubire si loialitate. Este al treilea caine pe care il am, dar parca niciodata nu am fost mai topita, desi in primul an mi-era doar simpatic, un sentiment “controlat”, nimic special. Este cel mai bun si ascultator caine si il suspectez ca, foarte curand, va incepe si sa vorbeasca. Il ador.

L-am adus pe Rémi in familia noastra in vara lui 2021 cand am fost fortati sa ne tinem de promisiunea pe care i-o facusem Andreei inca de cand ne-am mutat in Spania ca, daca vreodata ne vom mai cumpara casa, vom lua si un caine. Nu mi-a fost greu sa fac promisiunea pentru ca eram aproape sigura ca niciodata nu vom mai cumpara casa cu curte. Dar dupa cum stim cu totii ca nu aduce anul ce aduce pandemia, iata-ne ajunsi in situatia sa ne respectam cuvantul dat.

Cred ca mai mult de un an am cautat sa cumparam un catel. E drept ca am pierdut timp si cu dezbaterile vizavi de rasa. Andreea ar fi vrut orice, eventual un catel abandonat sau defavorizat in vreun fel caruia sa ii dam noi sansa la o viata buna. Ea este cea mai buna persoana pe care o cunosc. Laurentiu ramasese cu gandul la un caine intalnit in una dintre vacantele petrecute in Franta care i se paruse a fi cel mai inteligent patruped si cu caracterul cel mai apropiat de ce imagina el ca inseamna cainele, deci el vota doar Springer Spaniel. Eu as fi vrut un Labrador pentru ca, din ce auzisem, sunt cei mai “cariñosos” dintre catei. Am costatat in perioada asta in care am cautat sa cumparam un catel ca exista atatea anunturi false si atatea persoane care si-au creat job din a te insela incat e bine sa cumperi doar daca poti vedea si atinge catelul inainte. Singura canisa de Labradori unde am putut atinge catelusii ne-a cerut 1800 euro pe unul, adorabil, dar mult peste bugetul pe care doream sa il alocam. Asa ca am continuat sa cautam….si sa negociem intre noi…

Pentru ca cel care isi dorea cel mai putin sa avem caine era Laurentiu, noi doua am renuntat la “pretentiile” noastre si am hotarat sa cautam un Springer. Acum ca aveam unanimitate in privinta rasei nu ne ramanea decat sa il gasim. Cautam activ, dar nu am dat decat peste “estafas” (escrocherie), asa ca am presupus ca e un semn, ca nu trebuie sa avem caine. “Daca vreun caine trebuie sa fie al nostru, o sa ne gaseasca el” ne-am zis si am incetat cautarile.

Locuim intr-o zona rezidentiala numai cu case aflata la marginea orasului. Zona este inconjurata de natura, nenumarate trasee pe care sa te plimbi nederanjat de nimeni. Obisnuiam, pe vremea in care timpul parea mai generos cu noi, sa facem plimbari lungi in care ne incarcam bateriile si ne clateam sufletele. Unul dintre traseele preferate era cel care inconjura cartierul in care locuim. Treceam de fiecare data pe langa o casa in care ne latrau cel putin 15 caini. Primele dati am grabit pasul. Apoi, ne-am apropiat de gard ca sa constatam ca multi dintre latratori doreau doar sa fie bagati in seama, mangaiati. O multime de boticuri dornice de a linge niste maini de om…. Dar, cel mai important ar fi de spus ca erau doar Springeri si Labradori. Coincidenta? Destin? Deja nu ne mai plimbam, ci ne duceam sa vedem ce fac cateii.

Ne-am gandit ca am putea sa-l intrebam pe proprietar daca nu are si catelusi de vanzare, dar cum sa facem?! Desi latrau ca apucatii toti cainii, nu a iesit nimeni sa ne goneasca de la garduri. Asa ca, intr-una dintre plimbari, ne-am luat inima-n dinti si spaniola-n gura si am sunat la poarta. A aparut cel mai vesel si zambitor om pe care il intalnisem si care ne-a devenit ulterior cel mai bun prieten localnic. Am aflat ca una dintre catelele Springer tocmai fusese la monta si urma sa nasca in vreo 2 luni si ca, daca dorim, unul dintre puiuti poate fi al nostru. Iata, deci, ca Rémi ne-a gasit fara sa il cautam (numele il aveam pregatit demult, trebuia doar sa apara posesorul lui).

Pe 28 iunie 2021 am primit mesaj de la Juan ca Rémi a venit pe lume si asteapta sa ne cunoasca. L-am tinut in brate cand avea doar cateva zile. Erau 7 frati. Andreea a fost cea care a ales dintre ei pe cel care i s-a culcusit in brate si a adormit imediat, oftand de placere. El a devenit noul membru al familiei noastre pe care am ajuns sa il iubim cum nu ne credeam capabili.

Rémi la prima intalnire

Pentru ca Andreea trebuia sa se intoarca la facultate in septembrie si isi dorea sa se bucure si ea inainte de a pleca de prezenta catelusului, am fortat putin si l-am adus acasa la numai o luna jumate cand ar fi trebuit sa mai stea cu mamica si fratii lui inca o luna macar. A mancat o luna cu biberonul si a dormit in bratele noastre, rasfatat si iubit. Noi credem ca, datorita acestui fapt, Rémi crede ca este om (nu a stat in mijlocul fratilor lui timpul necesar pentru a fi convins ca este un caine) si se uita ciudat si superior la alti caini.

Faptul ca parca a inteles totul “de vorba buna”, fara sa incercam sa gasim metode specifice de a-l educa (nu a ros nimic, nu a stricat vreodata ceva, nu a facut niciodata in casa, asculta si ne citeste din priviri intentiile) ne-a convins ca ne iubeste. Bine, au existat si declaratii concrete de iubire, ca cea din imaginea de mai jos😂, asa ca orice indoiala iese din discutie. Ca sa nu o mai lungim, este o iubire impartasita total.

De obicei, eu ii dau de mancare, il spal si ii dau medicamentele cand e cazul, de aceea sunt “preferata” lui. Adica e lesinat dupa mine, de fapt… Doar mingea imi face concurenta reala, in rest conduc detasat in topul preferintelor lui. Sunt top of the top, miezul, cireasa de pe tort. Pe scurt si fara brizbrizuri romantice, e “baiatu’ lu’ mama”, un fel de Dl Goe si Mamitica lui. Daca ar fi copil (baiat) stiu sigur ca as fi asasinata de nora. M-as “preda” de buna voie ca sa pot alege o moarte mai putin dureroasa, dar m-as stinge convinsa ca o merit. Rémi este fatalaul tipic (in spaniola se zice “enmadrado” cu o traducere fortata de “bagat in ma-sa”) care o vede pa mamic-sa Zana Zorilor si tot ce isi doreste este sa stea cu ea si sa ii faca pe plac. 😂

_{Asta as fi eu cu Rémi daca el ar fi om :))) Sigur m-ar lua cu el in luna de miere.}

Am foarte putine momente in care sunt singura, neinsotita si acelea sunt obtinute prin impunere. Pe parcursul celor 24 de ore (desi, asa cum am scris deja, suspectez ca sunt mai putine in realitate), daca sunt acasa, Rémi se afla tot timpul la maxim 1,5m de mine: doarme langa pat, pe partea mea, vine cu mine la baie (daca il las) si ma priveste dragastos parca zicandu-mi “bravo, faci foarte bine”, parafrazand versurile slagarului binecunoscut “Every piss you take, I’ll be watching you”, se afla in apropierea mea orice as face. Orice schimbare de pozitie a mea implica automat o modificare si din partea lui. Cum sa nu fi cucerita de o asemenea iubire?!

Poate alerga dupa minge intreaga zi si nu oboseste niciodata in incercarea de a ne convinge sa ne jucam cu el. Pentru zilele nefaste in care chiar nu avem timp de el a invatat sa isi arunce mingea singur si accepta compromisul de a se juca fara noi, dar in prezenta noastra. Este oricand pregatit de o plimbare care devine un vis implinit daca are ocazia sa intre si in mare. Din pacate, aici nu e voie cu cainii pe plaja din momentul in care incepe vremea buna; sunt doar plaje speciale unde nu primesti amenda daca esti cu cainele. Rémi, insa, se balaceste bucuros si in decembrie cand nu supara pe nimeni; nimic nu poate sta in calea bucuriei lui, precum nimic nu il va opri vreodata sa ne iubeasca.

Mi-a spus cineva ca oamenii se impart in stapani de catei si stapani de pisici. Eu fac parte, clar, din prima categorie. Rezonez cu altruismul cainelui, cu credinciosia lui, cu bunatatea, lipsa de judecata, loialitatea si dorinta lui de a fi acceptat si iubit. Am nevoie sa ma simt importanta, iubita si iertata. Ador sentimentul pe care mi-l da Rémi, acela ca orice as face el ma iubeste la fel. Pentru mine, definitia iubirii altruiste este exemplificata de iubirea unui caine. Niciodata nu am intalnit pe cineva care sa bucure atat ca ma vede… In fiecare zi. De fiecare data cand ma vede. De unde au ei aceasta capacitate de a se bucura?! De ce oamenii nu?!?

Pentru cei dintre voi care au un catel am spus numai banalitati si lucruri bine cunoscute, imi dau seama. Dar tot voi imi puteti intelege cel mai bine dorinta de a vorbi despre un sufletel care doar te hraneste, care nu iti cere decat sa il lasi sa te iubeasca. Rémi merita postarea asta. Sunt fericita ca exista in viata noastra. Il parafrazez pe Charles de Gaulle “Cu cat cunosc mai mult oamenii, cu atat iubesc si mai mult cainii”. Nu mi-am inchipuit ca saliva de caine vindeca rani sufletesti si aduce alinare. Avem atat de mult de invatat de la ei… In anul asta ciudat care a inceput foarte urat, intr-o companie gresita, Rémi m-a ajutat sa raman conectata la emotiile frumoase, nu m-a lasat sa imi construiesc platose care sa ma apere pe viitor de astfel de persoane care mi-ar mai putea aparea in cale. M-a obligat sa ma simt importanta, unica, iubibila, m-a convins ca “frumusetea e in ochii privitorului”. Apoi au aparut si oamenii care simt ca el. Le sunt recunoscatoare si lui si lor.

Te iubim, Rémi! Esti catelusul nostru preferat.❤️