Ce inseamna “luxul” pentru tine?

Tocmai ne-am intors din Bucuresti unde am fost plecati amandoi pentru a participa la o petrecere aniversara. Ne-am intalnit cu fostii nostri colegi de la Orange din primii ani ai companiei in Romania, pe vremea cand se numea “Dialog”. A fost o revedere plina de emotie si bucurie si ma simt privilegiata sa fiu chiar eu cea care a avut initiativa si s-a ocupat de organizarea acestei petreceri cu vreo 400 de participanti. Ne-am bucurat, am ras si am plans de emotie. A fost foarte frumos. Cu majoritatea dintre ei nu ne-am mai vazut de peste 25 de ani. Am imbatranit cu totii, ne-am schimbat si am evoluat in functie de experientele personale prin care a trecut fiecare.

Imi place sa ma uit la oameni, in general, sa vad cum gandesc, cum isi tradeaza sentimentele sau ce abordare au in relatii. Cand ma uit, insa, la oamenii pe care i-am cunoscut demult, mi se pare de-a dreptul fascinant sa vad cum si daca au evoluat, cum i-au transformat anii si intamplarile. E zona de viata care ma preocupa cel mai mult. Ei bine, am participat la un adevarat regal cu ocazia acestei revederi. Dupa petrecerea propriu-zisa, ne-am mai intalnit de cateva ori, in grupuri mai restranse, cu cei cu care am fost mai apropiati pentru a reusi sa vorbim si sa dezvoltam subiecte mai multe si mai profunde.

Intr-una dintre aceste intalniri am ajuns toti sa raspundem la intrebarea “ce inseamna luxul pentru tine?”. A fost o seara perfecta pentru mine si pentru “pasiunea” mea de a vedea dincolo de aparente, dincolo de palpabil si de concretul lumii in care cu totii traim. Mi se pare atat de interesanta intrebarea si autoanaliza pe care o face fiecare dintre cei care vor sa raspunda, incat am vrut sa scriu si aici despre. Va indemn pe toti sa va puneti aceeasi intrebare si sa incercati sa definiti clar componentele luxului personal.

Inainte de a ma apuca sa scriu articolul asta pe blog, am pus aceeasi intrebare si pe chatGpt. Iata ce raspuns am primit: “Luxul poate fi definit ca o stare de abundență și rafinament, caracterizată prin lucruri sau experiențe care depășesc necesitățile de bază ale unei persoane, oferind confort, eleganță și plăcere excesivă. În esență, luxul se referă la acele elemente care sunt rare, exclusiviste și de o calitate superioară, ce conferă un sentiment de satisfacție și răsfăț. Pentru o persoană de peste 45 de ani, insa, luxul nu se mai definește prin obiecte sau experiențe materiale scumpe, ci devine mai mult o combinație de calitate, confort, autenticitate și timp. La această vârstă, accentul se pune pe experiențe care aduc un sens mai profund, pe rafinament și pe satisfacția de a investi în propria bunăstare, sănătate și relații.“

Luxul înseamnă să ai timp pentru tine. La această vârstă, timpul devine un lux. Pentru o persoană de peste 45 de ani, luxul poate însemna mai mult timp liber, lipsit de stresul cotidian, și mai mult timp dedicat pasiunilor personale, hobby-urilor sau celor dragi. De exemplu, o vacanță prelungită într-un loc izolat, unde să te deconectezi complet de tehnologie și de griji sau o zi întreagă dedicată doar activităților care îți aduc bucurie, fără a avea alte responsabilități.

Luxul devine experiențial, iar pentru o persoană de peste 45 de ani, se pune accentul pe trăirea unor momente unice, care sunt mai valoroase decât bunurile materiale. Călătoriile în locuri exotice, dar și în destinații mai liniștite sau mai puțin comerciale, pot fi considerate lux. De asemenea, poate fi vorba de o cină la un restaurant de renume, o excursie pe mare sau o vizită la un muzeu sau galerie de artă exclusivistă.

Luxul poate fi găsit în grija pentru sănătate. La peste 45 de ani, investirea în propria sănătate este o formă de lux: un masaj de relaxare la un spa de 5 stele, un tratament facial de lux, dar și antrenamente personalizate pentru a menține o stare bună de sănătate. Aceste activități nu sunt doar despre aspectul fizic, ci și despre un sentiment de bunăstare mentală și echilibru interior.

Relațiile și conexiunile autentice. Luxul poate fi legat și de investiția în relații semnificative. Dupa 45 de ani, oamenii tind să aprecieze mai mult conexiunile reale, față în față, și timpul petrecut cu familia și prietenii, mai mult decât evenimentele grandioase. Un lux real este acela de a avea timp să te conectezi cu cei dragi.

Timp pentru reflecție și dezvoltare personală. La peste 45 de ani, luxul poate însemna și timp pentru a reflecta asupra propriei vieți și a ceea ce contează cu adevărat. Poate fi o perioadă în care se investește în dezvoltare personală prin lectură, participarea la seminarii sau evenimente de formare, sau prin hobby-uri care aduc împlinire și sens.

Luxul pentru o persoană de peste 45 de ani nu mai este definit prin bunuri scumpe, ci prin experiențe care îmbogățesc viața, prin conexiuni autentice și prin investiția în sănătatea fizică și mentală. Este vorba despre a trăi în armonie cu propriile valori și dorințe, având mai mult timp pentru a te bucura de ceea ce contează cu adevărat: bunăstarea personală, confortul și plăcerea unor momente valoroase.“

Din raspunsurile pe care le-au dat fostii mei colegi mi-am dat seama ca majoritatea dintre noi definim luxul ca fiind o combinatie intre timp de care sa dispunem, lipsa obligatiilor si responsabilitati cat mai putine, lipsa grijilor, sanatate si relatii de calitate. Bani, bijuterii, masini scumpe si hainele de firma au fost prea putin mentionate in raspunsuri. Mai ales daca le-ai avut la timpul lor.

Paradoxul este ca, desi majoritatea dintre noi gandim la fel, foarte putini actioneaza in armonie cu ceea ce gandesc. Trecem de 50 de ani si tragem la fel ca la 30 ca sa mai strangem cate ceva care sa ne ajute sa traim confortabil la batranete. Parca niciodata nu pare suficient. Ne justificam goana dupa acumulari cu argumentul ca nu putem sa ne bucuram de viata fara bani. Traim cu frica, de fapt. Am mai scris in alte articole ca singura resursa pe care o avem limitat si de care ne batem joc cu gratie este timpul, dovada ca ma preocupa intens subiectul. Ne purtam de parca am trai sute de ani pe pamant si constientizam cat de efemeri suntem doar in cazul unui eveniment trist sau dureros.

Ceea ce vreau, de fapt, sa transmit este ca fiecare dintre cei care citesc ce scriu si au in jurul varstei noastre au acelasi premize pentru a trai in luxul descris mai sus, doar ca majoritatea nu au curajul de a crede asta posibil. Stiti cum se rezolva?! Cu un “salt in apa” unde fiecare va vedea ca inoata. Glumesc. Nu dau sfaturi nimanui, dar imi pare rau sa cunosc atatia oameni care doar viseaza sau planifica pe “mai incolo” ceea ce pot incepe sa traiasca chiar de azi, indiferent de locul in care isi duc viata. Da, evident, este vorba despre un down-shifting, dar veti constata ca toate coordonatele se schimba si ca ce vi se pare acum greu de obtinut sau de inlocuit nici nu o sa mai fie pe lista voastra de necesitati.

Ce mi-a adus mie Spania cel mai valoros este constientizarea timpului si pretuirea lui. De fapt, este o combinata intre mediul in care traiesc si varsta la care am ajuns. Nu era neaparat nevoie sa ne mutam aici, dar e adevarat ca aici e mai usor de atins. Recunosc ca la nivel teoretic sunt beton; la partea practica mai am inca de facut ajustari si corectii, dar sunt mai bine decat eram in Bucuresti. Ce conteaza este ca pot spune acum ca traiesc o viata de lux: suntem sanatosi, traim intr-un loc frumos, avem cele necesare traiului, muncim ca sa traim si nu traim ca sa muncim, ne putem selecta intr-o mare masura oamenii cu care interactionam, nu avem ora de trezire sau de culcare si nici program fix de lucru, avem cativa oameni extraordinari cu care ne intalnim, putem calatori, fac multe activitati care imi plac (scriu, citesc, ajut oameni, cant la pian, crosetez), avem o relatie foarte misto unul cu altul si AM TIMP sa ma gandesc si sa simt si sunt constienta de toate astea… Pentru mine, asta este definitia luxului. Desigur ca as putea-o duce la perfectiune (la definitie ma refer) daca as castiga la Loto si as scoate din schema orice obligatie de a munci, dar nu ma plang nici cu ce am. 🙂

În multe colțuri ale lumii, timpul este perceput ca un bun limitat, pe care trebuie să-l economisim cu grijă pentru a face față cerințelor unei vieți agitate și mereu în mișcare. Însă în Spania, conceptul de „timp” se schimbă radical. Aici, viața este trăită la altă viteză. Nu este vorba doar de pauzele lungi de prânz sau de siestele din fiecare zi, ci și de abordarea filosofică a timpului: nu este ceva ce trebuie „controlat” sau „îngrădit”, ci ceva care trebuie savurat și folosit cu înțelepciune. Spania ne învață să trăim în prezent și să acordăm timp pentru ceea ce contează cu adevărat: familie, prieteni, momente de relaxare și pentru a ne bucura de frumusețea din jurul nostru. Aici, fiecare zi este o oportunitate de a te reconecta cu tine însuți și cu lumea din jurul tău, fără presiunea continuă a unui ceas care ticăie în fundal. In Spania este apreciata cultura „slow life”. Aceasta nu se limitează doar la vacanțe, ci face parte din stilul de viață cotidian. Spaniolii au învățat să aprecieze timpul, să trăiască mai încet și să aprecieze momentele simple. Si contagiaza pe fiecare persoana care alege sa traiasca aici. Cel mai elocvent exemplu este Balaurul meu.

Balaurul, marele director, care nu gandea si functiona decat in termeni de eficienta si randament, cel care avea cate 10 “meeting”-uri pe zi planificate la minut si target-uri de realizat, solutii de implementat si EBITDA de calculat, nu mai poate concepe acum o zi normala fara siesta. Tocmai mi-a declarat a mia oara ca nu s-ar intoarce pentru nimic in lume la viata aia de stress, deadline-uri si castiguri de 5 cifre acum, ca a aflat ca se poate trai si altfel. Deci, sansa noastra de a fi bogati s-a risipit, dar profitam din plin de sansa pe care deja o avem de a fi fericiti.

Termin acum de scris articolul asta si ma duc sa fac niste macarons pentru ca maine ne ducem in vizita la prietenii nostri unde jucam Rummy si vreau sa ii incant cu dulciuri delicioase. Afara este innorat de doua zile si este vremea perfecta pentru bucatareala. In casa e liniste si cald, se aud lemnele trosnind in semnineu. Pacea si tihna asta imi amintesc de copilarie, de bine. E parte din luxul vietii mele.

Pentru tine ce inseamna luxul? Te rog sa imi scrii in comentarii definitia ta si cat de aproape esti de a-l trai.