De Dragobete

“…love is the answer…love is the answer…” se auzea in departare. Am deschis incet ochii. Un chip familiar care imi zambea se afla in fata mea. “Ti-am oprit eu alarma. Ce melodie misto ti-ai pus! Mai dormi! Ma duc sa fac eu micul dejun si te trezesc dupa”. A dat sa iasa din camera si s-a intors: “Ce ai visat?! Te zvarcoleai si plangeai…” Uf, ce bine! A fost un vis, desi parea atat de real… Oare de ce visam chestii care par atat de reale si care dor atat de mult?! Ce ne arata noua visele astea?! Este, oare, una dintre fricile mele inconstiente?! Ce ar trebui sa inteleg eu?! Ma uit pe fereastra: e soare, e liniste, sunt acasa unde e mereu bine. “Acasa” este sentimentul meu preferat. Laurentiu este mereu langa mine cand visez urat, cand ma ratacesc, cand oamenii ma dezamagesc… Este borna mea, “acasa”-ul meu. Este raspunsul la toate dubiile mele, la toate intrebarile, la orice… Stie intr-un fel unic sa ma lase sa invat despre oameni si partile urate ale vietii pe cont propriu, protejandu-ma, in acelasi timp. Are talentul ala de a fi ocrotitor fara a ma sufoca; imi permite sa raman copil si sa privesc evenimentele din jurul meu cu inocenta, ferindu-ma mereu de efectele invatarii dure. A avut intelepciunea de a accepta ca sunt o “rasfatata” care nu accepta altceva decat sa fie “buricul pamantului” si s-a bucurat sa imi ofere acest “moft” de copil.

Am cautat mereu, mai ales la barbati, nobletea. Mi se pare calitatea esentiala care ne califica pe fiecare dintre noi la statutul de “oameni”. Probabil ca este rezultatul lecturilor din adolescenta in care eroii romantici au devenit modelele mele de mai tarziu. Pe mine nu ma intereseaza daca esti un barbat “de succes” daca felul in care traiesti si “te descurci” ascunde meschinarie, josnicie sau ipocrizie. “Capul plecat pe care sabia nu-l taie” este atributul oamenilor pe care nu ii vreau in jurul meu. Am fost crescuta de un barbat exceptional care a devenit modelul meu. Acest fapt a ridicat stacheta pe care am pus-o oamenilor din viata mea adulta. Cum ar veni “Sunt nebuna. Caut eroi!”. Orice dovada de micime umana ma face sa dispretuiesc si sa ma indepartez. Pot scuza, uneori, la femei actiuni conditionate de interese marunte, dar nu pot trece peste nimic similar la un barbat, fie el chiar si un amic oarecare. Probabil ca intr-o terapie serioasa as afla de “some daddy issues”, dar chiar nu sunt interesata sa consum cativa ani din viata mea pentru a reusi sa scuz comportamente pe care le urasc. Imi place ca am in jur doar barbati cu coloana vertebrala si principii. Imi plac barbatii care isi asuma viata lor, care lupta pentru visurile lor cu demnitate si curaj. Probabil ca am ramas indragostita de Pardallian… Norocul meu este ca am intalnit unul si in viata reala.

Si pentru ca, instinctiv, ne inconjuram cu oameni similari noua, o prietena de-a mea de aici traieste in viata reala ceea ce eu doar visez. (visele mele sunt influentate de conversatiile cu ea, de realitatea din viata ei). O romantica desavarsita, un om extraordinar, EA (nu asa o cheama desigur, dar nu vreau sa ii scriu numele adevarat) a intalnit o ticalosie de barbat de care s-a indragostit, in care a crezut, pe care l-a iubit in ciuda tuturor semnalelor pe care mintea ei le inregistra. Un barbat marunt (cu toate conotatiile acestui cuvant) care i-a zdrobit inima si i-a tulburat viata, lasandu-i numai amintiri dureroase…si doi copii pe care nu i-a mai cautat niciodata din momentul divortului. Barbatul acesta i-a facut la inceput declaratii spumoase, i-a spus banalele “doar pe tine te iubesc”, “nu am iubit si nu mai pot iubi pe nimeni in afara de tine”, “cand sunt cu tine sunt complet” si multe alte formule din astea clasice de zapacit femei romantice. Si ea l-a crezut, si-a dorit cu putere sa fie adevarat ce zice, desi intuitia (si ratiunea, cred!) ii spunea ca nu este nimic adevarat si ca totul e “vrajeala ieftina”. Si el i-a demonstrat zilnic, timp de 10 ani, ca intuitia ei este corecta. Apoi a plecat, pentru ca “era prea buna pentru el”.

M-am intalnit ieri cu EA la o cafea “ca fetele”. Am povestit o gramada, cum facem mereu cand ne vedem. EA este acum indragostita de un fost coleg de-al ei de scoala. Totul ii pare (iar!) ireal de frumos, dar de data asta a decis sa “o ia incet” . Ii e frica sa se mai arunce, ii e frica sa mai creada, dar isi doreste. Paseste in relatia noua cu grija, pe varfuri, cu pasi mici. E fericita ca poate sa se bucure cumpatat, e bucuroasa ca se deschide din nou, dar cu intelepciune. Este o iubire de tinerete traita la maturitate. O simt cum si-ar dori sa se arunce, dar inca este rationala, inca se chinuie sa reziste. Imi doresc pentru ea sa fi intalnit, in sfarsit, barbatul care sa o faca sa se simta unica, iubita si apreciata. Imi doresc sa existe un Pardallian si pentru ea, pentru ca asta cauta si merita.

M-am despartit de ea si am mers vreo 10 minute pe jos pana la parcarea unde-mi lasasem masina. S-a inserat, este racoare si aerul curat si proaspat. Ma zgribulesc in timp ce merg. A inceput sa adie vantul si ma gandesc cu voluptate la momentul in care voi intra in casa unde este cald si unde semineul este aprins, ca un sablon absolut necesar pentru a descrie confortul si familiarul. Laurentiu se va lauda ca azi i-a iesit un foc perfect din prima. De cand ne-am mutat in Spania am gasit timpul care ne-a lipsit mereu acasa de a trai mai palpabil ceea ce simtim. Spania a fost terapeutul care a inmultit ocaziile in care ne simtim iubiti de catre cel de langa noi si care ne-a permis sa petrecem majoritatea timpului impreuna. Mutarea intr-o alta tara te obliga sa il tii mai strans de mana pe cel de langa tine ca sa poti face fata noilor provocari. E ca si cum iti castigi dreptul la o a doua incercare care o repara sau o imbunatateste pe prima.

Sunt binecuvantata cu o viata care imi place, cu o familie pe care o ador. Ma simt coplesita de recunostinta ca am un barbat care ma iubeste, ma considera unica, ma vede cea mai frumoasa si cea mai buna din lume, este, in continuare, indragostit de mine si imi spune ca, orice s-ar intampla, va ramane langa mine pana la sfarsit. In momentele in care este trist se gandeste “cui ma lasa” daca pleaca inaintea mea. Sunt bucuroasa ca viata mi-a oferit prilejuri care sa ma faca sa fiu constienta de ce am. Ma simt o norocoasa sa fiu iubita de un barbat care prefera sa piarda decat sa isi incalce principiile, care ajuta oamenii in ciuda aparentelor de BaLaur, caruia nu i se pare desuet sa fie “barbatul unei singure femei”, pentru care binele si bucuria mea sunt mai presus de confortul lui.

Nu stiu de ce am visat urat azi dimineata. Nu as avea niciun motiv. Imi place sa cred ca este doar un vis care sa ma ajute sa vad si sa apreciez si mai mult realitatea din viata mea. Toti avem nevoie de vise sau de experiente care sa ne aminteasca de faptul ca “cel mai bun”-ul si “cel mai valoros”-ul se afla chiar sub ochii nostri. Trebuie doar sa fim constienti ca Pardallian exista, doar ca nu mai are cal si mantie.

Te iubesc, Dragobetele meu! Sunt fericita ca m-ai ales pe mine dintre toate femeile din lume! Si sunt super incantata sa ne fi gasit unul pe altul la fel de “nebuni” incat sa mai scriem o poveste, de data asta in locul asta minunat din Spania.

Cred in continuare ca tara unde se traieste cel mai bine din Europa la preturi accesibile, cu o calitate a vietii super buna, cu vreme frumoasa si unde iti poti pastra valorile personale este SPANIA.
Daca va bate gandul sa incercati, nu ezitati sa vorbiti cu noi inainte! (+34 642 181 363)