Despre palmieri

Sper ca am mai scris deja despre faptul ca in Elche exista cea mai mare padure de palmieri din Europa, El Palmeral de Elche, (este pe locul doi in lume) si contine in jur de 300.000 de arbori. In anul 2000, El Palmeral de Elche a fost declarat de UNESCO Patrimonio de la Humanidad, ca urmare se aloca fonduri considerabile pentru ingrijirea si protectia lor. Unui palmier ii trebuie cam 10 ani sa creasca 1 metru. Exista la noi in oras palmieri care au varste considerabile – chiar si 300 de ani. Am citit asta pe net; de maine o sa ma uit mai atenta la ei sa ii descopar pe cei venerabili… Daca aveti in gand sa vizitati Elche, va pot spune ca veti gasi cele mai cunoscute ansambluri din Palmeral in Parcul Municipal, Huerto de Abajo, Huerto del Cura și Huerto del Chocolatero. Dintre toate, cele mai valoroase și mai vechi exemplare se gasesc in așa-numitul Huerto del Cura (o gradina botanica aflata in centrul orasului).

V-am spus deja in alte articole ca noi avem in curte 19 palmieri. Neam de neamul meu nu a visat asa ceva. In Elche, insa, este atat de comun palmierul de parca v-as spune in Romania ca am in curtea casei corcodusi si salcami. Si, desi omul se obisnuieste repede cu binele si frumosul, eu continui sa ma bucur si sa ma minunez de cat de frumos se vede pe geam si ce aer de vacanta dau pomii astia. Sa va zic despre palmieri pentru ca mi se pare foarte interesant, mai ales ca am invatat despre ei abia dupa 45 de ani, cand am ajuns sa ii vad zilnic…

In primul rand, aici “palmierul” este, de fapt, “palmiera” (la palmera), in sensul ca, in spaniola, este substantiv de gen feminin. In al doilea rand, palmierii au sex: pot fi masculi (cei care fac flori care produc doar polen) si femele (cei care fac flori care se pot transforma in fructe). La asta nu va asteptati, nu?! Si pe mine m-a lasat muta gradinarul cand mi-a explicat asta. Pot sa va mai spun ca florile facute de masculi sunt “bucuria” lui Laurentiu pentru ca se scutura in piscina si il obliga sa o curete mult mai des decat si-ar dori.

O sa povestesc doar despre palmierii care exista in Spania. Ceilalti, dintre care cel mai cunoscut si instagramabil este cocotierul, au nevoie de climat tropical permanent si nu ar rezista iernilor mediteraneene. Exista palmieri cu importanta economica – cum ar fi cocotierul, ratanul, rafia, palmierul de curmale, palmierul de ulei, etc – si cei cu valoare decorativa. Ei bine, in Spania, majoritatea speciilor de palmieri sunt ornamentali. In afara de datilero (palmierul care face curmale), restul iti bucura doar privirea si iti intristeaza portofelul pentru ca necesita ingrijire, chiar daca nu produc nimic.

Palmierul de curmale (datilero, cum ii zic spaniolii) este cultivat de secole in Spania si este cel care produce curmale. Logic. Palmierii infloresc intre lunile martie si mai, in functie de temperatura, iar fructele se coc intre septembrie si noiembrie. Florile produse de palmierii femele se pot transforma in fructe (curmale) doar daca are loc polenizarea, mai exact daca polenul din florile palmierului mascul ajung pe florile palmierului femela. Awww, ce romantic!!! In natura, polenizarea se intampla cu ajutorul vantului sau a insectelor. In agricultura, insa, (sunt palmieri cultivati special pentru productia de curmale) polenizarea se face manual pentru asigura productia maxima. Mai exact, se colecteaza (se taie) florile sub forma de ciorchini/buchete ale palmierului mascul cand sunt complet inflorite si se agita, se scutura peste florile palmierului femela sau, pur si simplu se leaga intre ele astfel incat sa asigure contactul direct. Dupa polenizare, florile femelei se protejeaza cu o plasa /panza pentru a favoriza dezvoltarea. Un singur palmier mascul poate poleniza zeci de palmieri femele. Fix ca la noi, nu?! Hmmm…

Palmierul care mi se pare mie cel mai frumos este Palmierul din Canare (canarias, cum ii zic spaniolii). De ce mi se pare asa?! Are trunchiul gros care arata ca un ananas si coroana bogata. Face si el flori si fructe, doar ca nu se mananca. Este extrem de raspandit in toata tara. Singura lui mare problema este aceea ca este palmierul cel mai “iubit” de daunatori. Dusmanul de moarte al palmierului este gandacul roșu al palmierului (picudo rojo), un fel de carabus, o specie invaziva foarte periculoasa pentru palmierii din Spania și zona mediteraneana. Femela adulta isi depune ouale in crapaturile sau ranile existente in trunchiul sau in coroana palmierului. Dupa doua pana la cinci zile, ouale eclozeaza, iar larvele incep sa sape galerii in interiorul trunchiului, unde se hranesc cu tesuturile moi ale plantei. Dupa o perioada de dezvoltare, larvele se transforma in pupe in interiorul unui cocon fibros, tot in trunchi. Din aceste pupe ies adultii, iar ciclul se repeta. In conditii favorabile de temperatura, pot aparea trei sau chiar patru generatii pe an. Infestarea este dificila de detectat in fazele incipiente. Printre simptomele vizibile se numara inclinarea sau uscarea inexplicabila a frunzelor tinere, aparitia unei secretii brune sau lipicioase la baza frunzelor, precum si prabusirea frunzei centrale, care indica de obicei un stadiu avansat al atacului. In unele cazuri, se pot auzi sunete slabe de mestecat din interiorul trunchiului. Daca nu este tratat la timp, palmierul moare in cateva luni.

Pot sa va spun ca dintre cei 19 palmieri ai nostri, 12 sunt canarias. Acest lucru ne obliga ca vara sa ii “fumigam” la interval de maxim doua luni, iar in anotimpul rece o data la 4-5 luni. Ce inseamna “fumigarea”? Pai, vine gradinarul si ii stropeste cu o solutie/insecticid care tine la distanta gandacul asta nenorocit. Fumigarea asta se face cu o pompa speciala, cu prelungitor, in asa fel incat otrava sa ajunga pe frunzele palmierului, cat si in centrul lui (locul de unde erup frunzele). Ei bine, uneori se intampla ca Cristian, gradinarul nostru, sa nu vina la timp, sa intarzie o luna-doua, cum s-a intamplat acum. Si, ce sa vezi! Azi, cand, in sfarsit a ajuns si la noi, a gasit 3 palmieri infestati. Asa ca azi am avut ocazia sa vad cu ochii mei, de aproape, cum arata Picudo Rojo, cum isi face cuib si cum arata o frunza mancata de insectele astea…

^{Asa arata gandacii care mananca palmierii. Chestiile maro sunt coconurile in care traiesc ei.}

^{Frunza palmierului este mancata pe interior; gandacii mananca maduva care, probabil, este foarte gustoasa pentru ei.}

Toti palmierii afectati erau masculi. Cum s-ar zice, barbatii se umplusera de paduchi, dar le ardea de polenizare. De data asta, in plus fata de fumigarea obisnuita, Cristian a turnat direct in “ochiul” palmierilor – locul de unde pornesc frunzele – otrava. Pana in iunie, cand va veni pentru urmatoarea fumigare, toate larvele eventuale vor fi murit. Ce bine! Sper sa inteleaga ca aici nu sunt binevenite.

Una dintre speciile foarte populare de palmieri ornamentali din Spania, care nu este asa de pretentioasa, se numeste stiintific Washingtonia Robusta. Avem si noi trei exemplare in curte. Pe acestea le fumigam doar ca sa nu se simta discriminate si sa nu fie geloase, pentru ca nu prea sunt atacate de daunatori. Frunza de washingtonia este diferita de cea a palmierilor canarias sau datileros, iar trunchiurile nu au nicio legatura. Specia aceasta este adusa din USA si o intalnim pe mai toate bulevardele din Valencia, Alicante sau Malaga. Nu e el cel mai frumos palmier, dar nici nu face probleme.

Singurul palmier nativ din Spania este Palmierul Pitic sau Chamaerops humilis, cum ar zice savantii. Este mai mult tufa decat copac din punctul meu de vedere. Nu avem in curte. Si nici nu vom avea😂. Il gasesti des in zonele salbatice, semn ca nu necesita vreo ingrijire deosebita.

Specia de palmier pe care mi l-as mai dori in gradina mea este Palmierul reginei sau Syagrus romanzoffiana. Este foarte frumos. Este elegant si delicat datorita trunchiului lis si a frunzelor care seamna cu niste pene. Este un palmier care nu rezista la temperaturi sub zero grade decat perioade foarte scurte si creste 10-15 metri in inaltime. Eu il privesc cu placere in gradina unor prieteni de la noi din cartier. Palmierul reginei nu este atat de sensibil ca palmierii canarias, dar, ca toti palmierii, are si el nevoie de fumigari din cand in cand.

Palmierii sunt copacii cei mai intalniti in Elche. Primaria aloca fonduri substantiale ingrijirii lor. In afara de fumigarile despre care deja v-am povestit, palmierii trebuie toaletati o data pe an. Ce inseamna asta? Exista oameni specializati in “tunderea” palmierilor. Multi au pregatire de alpinist. Acestia se catara cu ajutorul unor funii speciale si a unor incaltari cu crampoane pe trunchiul palmierului pentru a-i putea taia frunzele uscate. De ce se toaletaza palmierii?
In primul rand, estetic; frunzele uscate atarnate pot face ca palmierul sa para neingrijit sau batran. Apoi, pentru siguranta: frunzele mari si uscate pot cadea singure si pot provoca accidente mai ales in orase sau in gradini frecventate. Pentru sanatate: indepartarea frunzelor moarte ajuta planta sa isi concentreze energia in cresterea frunzelor noi. Prevenirea daunatorilor: frunzele uscate pot deveni adapost pentru insecte pasari sau chiar rozatoare. Si, nu in ultimul rand, ca protectie impotriva incendiilor in zonele uscate frunzisul mort poate fi material inflamabil periculos.

Toaletarea se face, de obicei, primavara, pana la inceputul verii cand palmierul incepe un nou ciclu de crestere. Nu se taie niciodata frunzele verzi sanatoase; ele sunt esentiale pentru fotosinteza daca tai prea mult slabesti planta. Se indeparteaza doar frunzele complet uscate, de obicei cele de jos si inflorescentele vechi daca este cazul. Taierea se face cu unelte curate, bine ascutite pentru a evita infectiile. Pentru palmierii inalti este nevoie de personal calificat cu echipament de alpinism sau macarale.

^{(acelasi palmier, inainte si dupa toaletare)}

La noi in curte, Cristian se catara fix ca in imaginea de mai sus. Si este obisnuit cu “surprizele”. Despre ce este vorba? La baza frunzelor de palmier, deasupra trunchiului, de multe ori, isi fac cuib soareci de camp care considera un fel de Rai acest loc pentru ca sunt aparati de alti pradatori (palmierul are la baza frunzelor niste tepi foarte duri) si pentru ca au mancare pe saturate (curmale, de pilda). Ei bine, nu de putine ori, atunci cand tunde palmierii, animalutele astea se sperie si sar ingrozite din cuib. Uneori chiar pe el inainte de a cadea pe pamant (soarecii, nu Cristian). Pe el nimic nu il sperie, mai ales ca este bine ancorat de trunchi. La o runda de tuns palmierii se umple un camion cu frunze. Trebuie sa stiti ca frunzele de palmier pot atinge si 3 -4 metri, sunt fibroase, nu le poti indoi cu usurinta si sunt destul de grele. Calculand ca de la un singur palmier taie cel putin 10, se strange ditamai mormanul. Ii ia o zi intreaga operatiunea asta. Dar se plateste bine meseria asta, cel putin in Elche.

O sa inchei cu cateva curiozitati despre palmieri:

– desi arata ca niste copaci, palmierii sunt de fapt plante monocotiledonate (puteti retine cuvantul asta pentru cand veti juca “telefonul fara fir”) si sunt rude cu iarba si graul mai degraba decat cu stejarul sau bradul
– exista peste 2500 de specii de palmieri raspandite in toata lumea, majoritatea in regiunile tropicale
– palmierul pitic sau chamaerops humilis este singura specie de palmier originara din Europa si creste spontan in Spania
– palmierii nu au inele de crestere ca alti copaci, asa ca nu poti afla varsta lor taiindu-i si numarand inelele
– unele specii de palmieri au frunze gigantice care pot ajunge pana la 25 de metri lungime (raffia africana)
– fructele unor palmieri sunt comestibile, altele nu; unele sunt chiar toxice, de aceea nu toate curmalele pe care le vezi in copaci sunt bune de mancat
– in multe culturi palmierul este simbol al pacii al victoriei sau al vietii vesnice si este adesea folosit in traditii religioase si sarbatori

Trebuie sa recunoastem ca palmierii din Spania sunt mai mult decat simple plante; sunt o parte din sufletul locurilor, un fel de martori tacuti ai vietii de zi cu zi. Ii gasim pe strazi, in piete, langa mare, in gradinile oraselor sau in curtile oamenilor aducand un aer de vacanta, liniste si caldura chiar si intr-o zi obisnuita. Sunt acolo cand ne plimbam, cand stam pe o banca la umbra, la o terasa sau cand ne oprim doar sa privim in sus si sa zambim, poate fara motiv. Palmierii nu spun nimic, dar parca ne transmit ceva simplu si frumos, o clipa de pace si de echilibru in mijlocul lumii agitate. Mi se par niste plante foarte interesante, mai ales acum ca am invatat multe. De azi inainte o sa va uitati si voi altfel la ei, nu-i asa?!