Cumbres Borrascosas

…sau cum ar zice englezul: “Wuthering Heights” la romanul “La rascruce de vanturi” a lui Emily Brönte.

Articolul l-am scris pe 14 februarie. Am uitat sa il postez. E ca si cum v-as spune acum “Craciun Fericit”. O sa il public azi pentru ca am uitat atunci…

Am fost la film. Pentru prima oara in Spania. Nu sunt eu un mare fan al peliculelor, niciodata nu am facut maratoane Netflix si am o cultura vai de mama ei in domeniu… pe scurt, pot renunta oricand, fara greutate la manifestarile cinematografice. Mai ales ca in Spania mersul “la film” este mai provocator decat la noi pentru ca majoritatea sunt dublate, nu subtitrate. Din 5 reprezentatii pe zi ale unui film, 4 sunt dublate si doar una singura subtitrata. Ti se taie sa te uiti la filme cand in locul vocilor unor actori americani cunoscuti auzi diversi spanioli care incearca sa interpreteze personajul. In spaniola. Pentru cei cu CNP similar cu al meu: e un fel de Irina Nistor pe casetele video.

Totusi, azi am luat bilete la film. Subtitrat, evident. I-am facut surpriza Balaurului: am luat de Sf Valentin bilete la film de dragoste. Ce vreti mai cliché  de atat?!? Bine, ar mai fi fost variante, dar am optat pentru asta neincercata inca in Peninsula.

La noi in oras, Mall-ul nu e deschis duminica decat in foarte putine exceptii din an (de Craciun, Paste si alte sarbatori foarte importante). Adica, Mall-ul e deschis, dar toate magazinele inchise. Duminicile te poti duce doar la film sau sa mananci clasicele Mc Donalds, KFC, Taco Bell, 101 Montaditos si alte “lanturi” cu mancare congelata sau de trecut pe lista cu “asa nu”. Noi le-am bifat azi pe ambele: daca-i bal, bal sa fie! Destrabalare maxima.

In sfarsit am intrat la film. Comparatie cu cinematografele din Bucuresti: floricele mai ieftine, reclame mult mai putine inainte de film, timp foarte scurt de cand iti este permis sa intri in sala si pana se stinge lumina – toata lumea s-a impiedicat macar o data pana si-a gasit locul – si….SCAUNELE. Toate scaunele din sala se fac “pat”. Scaunele sunt late si foarte confortabile. Exista un buton magic cu care iti poti transforma scaunul de cinema in cel mai confortabil sezlong. Just perfect! Sa inceapa filmul.

Toata saptamana trecuta am vazut pe net reclama facuta acestui film. A fost lansat pe 13 februarie, parca. Margot Robbie este una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am vazut. Este perfecta in opinia mea. Macar pentru asta si tot merita sa vedeti filmul: sa va clatiti ochii. Nu ma apuc eu acum sa fac vreo recenzie pentru ca nu am nici cea mai vaga calificare pentru asa ceva. Mie mi-a placut. Filmari foarte misto, costume misto, actori frumosi… O legatura extrem de stravezie cu romanul pe care este “based” filmul, dar nu conteaza. Emily nu mai este ca sa se poata supara. E un fel de “50 shades of Gray” mai romantic, mai pe clasic, mai pe iubire.

Repet: mie mi-a placut. Nu stiu daca l-as revedea, dar mi-a placut. Este genul de film care imi strange stomacul. Si care ma face sa imi amintesc cat sunt de norocoasa. Nu stiu de ce ma apuca pe mine filozofia vietii in cele mai neasteptate momente si situatii, dar cred ca nu sunt singura.

Firul epic este clasic (il rezum aici pentru ca are putina legatura cu romanul): el si ea cresc impreuna. El este, ca si ea, sarac, deci ea se marita cu unul bogat pentru ca descopera prea tarziu ca ei se iubesc. Si pentru ca oricat ar iubi, femeii tot ii zboara mintea la rochii frumoase si alte chestii pe care Fat Frumosul nu i le poate oferi. Si le-ar vrea pe toate. Si…incearca sa le aiba, dar nu a mai ramas disponibila decat varianta cea mai complicata si dureroasa cu putinta: iubirea imposibila care arde totul, devorandu-i, la final, chiar pe ei insisi. Romantic. Dramatic. Trist.

Este genul de film care ii face pe multi sa isi aminteasca de anumite persoane din viata lor pe care au tot incercat sa le “ingroape”, sa le uite. Nu am putut sa nu ma gandesc la cateva dintre cunostintele mele care sunt casatorite cu varianta “bogatului” din film dar purtand in suflet fantoma lui Fat Frumos. Am si cateva variante masculine a caror “Cathy” este maritata cu altcineva, cineva pe care nu il iubeste la fel de intens. Cum e ca, intr-un colt al inimii tale, sa stii toata viata ca omul caruia i-ai dat tot sufletul tau doarme tinut in brate de altcineva?!

Ei bine, filmele de genul asta ma fac sa ma cutremur si sa fiu fericita in acelasi timp. Sunt fericita ca persona aia secreta, aia la care ti-e greu sa iti recunosti si tie insati ca te gandesti cand vine vorba de “iubire ca in filme”, pentru mine este chiar omul cu care traiesc. Mi se pare extraordinar de misto sa fie tot Balaurul si iubitul meu secret. Si ma cutremur gandindu-ma cat de greu mi-ar fi fost daca ar fi fost altfel, daca nu am fi ramas impreuna pana la urma…

I-am spus despre asta cand am iesit, in drum spre masina. S-a emotionat. Si, cand se emotioneaza, spune mocirlenii. “Ce femeie plictisitoare si putin interesanta esti: adica tu ai ca sot si amant aceeasi persoana. Esti pe buget redus, ai angajat acelasi actor.” M-a strans in brate. Ii place si lui ca suntem “pe vechi”. E tare cald si pufos sa fii casatorit cu persoana aia speciala din viata ta, aia la care te-ai fi gandit in secret la filmul asta, aia dupa care ai fi oftat de fiecare data cand te-ai fi uitat cu sinceritate in sufletul tau 😉

Dar sa nu ne balacim prea tare in butoiul cu emotii si dulcegarii! Mergeti la film si spuneti-mi cum vi s-a parut si la cine v-ati gandit?!🫣

Evident ca l-am intrebat si pe Balaur diverse chestii in legatura cu filmul. Concluziile lui au fost ca se doarme foarte bine in salile de cinema spaniole, ca pare sa coste mult mai putin ca la un hotel un somn aici si ca nu l-a deranjat deloc sonorul. Ce-mi pot dori mai mult de 14 februarie?!😂😂😂