Viata cu animale de companie

M-am mutat în Spania cu gândul că voi învăța flamenco, voi bea sangria și voi mânca paella. Ce nu știam era că voi învăța și cum să fiu un stăpân responsabil de câine într-o țară unde regulile sunt clare, dar oamenii sunt calzi și înțelegători. Când am venit in Spania habar nu aveam ca ne vom mari familia. Dar…

Imi doresc un articol cu informatii pentru posesorii de prieteni blănosi pe care vor să ii aducă in Spania sau pe care ii vor intâlni aici. O să mă refer la caini, dar extrapolati si la pisicute.

În prima săptămână de viată cu Remi, am aflat că în Spania câinii trebuie înregistrați la primărie. Da, ai citit bine: la primărie. Asta înseamnă că trebuie să plătești o taxă anuală, care variază în funcție de localitate. De exemplu, taxa poate fi de 10 € pentru câinii obișnuiți și 30 € pentru cei din rase considerate „potențial periculoase”.

În plus, câinele trebuie să fie microcipat conform standardului ISO 11784/11785, cu 15 cifre. Dacă animalul are alt tip de microcip, fie trebuie schimbat, fie trebuie să ai asupra ta un cititor compatibil.

Plimbările cu câinele sunt o plăcere în Spania, dar cu anumite reguli. Accesul câinilor pe plaje este reglementat de fiecare municipalitate în parte. În general, câinii nu au voie pe plajele publice, mai ales în sezonul estival. Totuși, există plaje special amenajate pentru câini, unde aceștia pot alerga liberi. Este important să te informezi despre regulile locale înainte de a merge. Altfel risti amenzi deloc mici.

În orașe, câinii trebuie să fie ținuți în lesă în spațiile publice, iar cei considerati periculosi sa poarte botnite. Există și zone special amenajate pentru câini, unde aceștia pot socializa și alerga liber. Este esențial să plimbi câinele zilnic și să-l lași să socializeze cu alți câini, dar trebuie să stii unde si cum. Acest lucru contribuie la sănătatea sa mentală și fizică, dar si a ta. :))

Obligatiile ca stăpan de animale sunt ca in Romania, de bun-simt. Este obligatoriu să strângi excrementele câinelui în spațiile publice. Nerespectarea acestei reguli poate atrage amenzi considerabile. Toata lumea de aici are atasat la lesa cainelui si pachetelul cu pungi, iar in geantă un recipient cu apă pentru cazurile in care puiu mamei face pipi unde nu trebuie. Nu ai voie sa lasi câinele liber în zone neîngrădite sau periculoase. Trebuie sa te asiguri că este mereu sub control. Nu ai voie să iti lasi câinele singur in masina incuiată. Iar dacă te muți sau îți schimbi datele de contact, trebuie sa anunti autoritățile locale despre modificările respective.

Pentru a adopta un câine, trebuie să îndeplinești mai multe condiții: să ai cel puțin 18 ani, să deții o locuință stabilă și să ai permisiunea de a avea animale de companie, dacă locuiești în chirie, să poți acoperi costurile de întreținere ale câinelui, inclusiv hrană și vizite la veterinar, să semnezi un contract de adopție prin care te angajezi să îngrijești câinele pe toată durata vieții acestuia. Costul mediu al adopției unui câine în Spania este între 150 și 250 €, sumă care acoperă vaccinurile, microcipul și alte proceduri necesare. Sa nu uiti: când adopți un câine, cel mai câștigat ești tu. Pentru că nu doar că primești un tovarăș de plimbare care nu se plânge niciodată, dar ai și un antrenor personal de răbdare, un terapeut care nu taxează ședințele și un entertainer care face zilnic show doar pentru tine. Și, bonus, te învață cum să fii fericit fără motive complicate.

Totusi, vecinii pot depune plângere dacă patrupedul latră excesiv, mai ales noaptea, daca murdărești spațiile comune cu excrementele câinelui și nu le cureți, câinele tău provoacă daune în proprietățile comune, nu respecți regulile stabilite de comunitatea de proprietari. Asa că, fii vigilent!

Legea 17/2021 reglementează protecția animalelor de companie în Spania. Aceasta interzice utilizarea colierelor cu vârfuri sau electrice și impune sancțiuni pentru nerespectarea normelor de bunăstare.

Remi are, deci, o viață foarte bună în Spania. Bine, ar fi avut-o oriunde cu noi, pentru că ne-a cucerit iremediabil cu cât de bun, cuminte și ascultător este. Totuși, fiind singurul din casă care are pașaport spaniol, se bucură meritat și deplin de toate aceste condiții conferite prin lege aici, în țara lui.

Spaniolii sunt, fără îndoială, mari iubitori de animale. Diminețile lor încep adesea cu lătrături vesele și pași grăbiți prin parcuri, unde fiecare om pare să aibă alături un prieten necuvântător. Mulți dintre acești patrupezi au fost adoptați, iar privirea lor recunoscătoare spune mai mult decât o mie de cuvinte. Poate că e de la vremea frumoasă, poate de la inimile calde ale oamenilor de aici — cert e că în Spania, iubirea pentru animale se simte la fel de firesc ca lumina soarelui.

Iubirea pe care ți-o dă un câine e… pur și simplu magică. Nu te întreabă dacă ai avut o zi bună sau dacă ai fost cuminte; te întâmpină cu ochii lui mari și coada care face niște mișcări de parcă ar dansa flamenco doar pentru tine. Și cât de rezilienți sunt! Azi se sperie de o frunză care cade, mâine iti vindecă sufletul după o zi groaznică. Serios, câinii par să aibă un manual secret de „cum să treci peste orice și să zâmbești”.

Și iertarea lor… Doamne, ce lecție! Chiar dacă îi superi sau ii certi, te pupă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dacă le faci vreun rău, ei uită și te iubesc la fel de mult. Uneori stau și mă gândesc: „Hei, Remi, ai putea să ne dai și nouă câteva lecții despre viață? Cum să iertăm repede, să ne bucurăm de prezent și să nu mai luăm totul atât de personal?”

E uimitor cât de mult avem de învățat de la ei. Noi complicăm tot, facem scenarii, ne certăm cu gândurile și cu timpul… și ei parcă râd de noi, dar în cel mai bun sens posibil: ne arată că viața poate fi veselă, caldă și plină de mici minuni… dacă doar ne oprim un moment să le vedem.