Masina de gunoi

Azinoapte, la 4:40 m-am trezit brusc din somn… M-am uitat imediat la telefon sa vad daca mi-a scris Andreea. Zilele astea a fost cu toti colegii ei la Hogueras, in Alicante si au dormit si au petrecut acolo. Este o saptamana de petreceri pe plaja, de dimineata pana dimineata. Lume vesela, turisti curiosi, spanioli facand ce stiu ei bine de tot: fieste…

“Las Hogueras de San Juan” este o sarbatoare a comunitatii Valenciene  care, in Alicante, se desfasoara in fiecare an inainte de 24 iunie. Este cea mai mare sarbatoare a orasului si isi are originea in sarbatoarea Solstitiului de vara. Este o sarbatoare “a focului”… Peste tot in oras sunt statui imense care, in noaptea de 24 iunie, vor fi arse. Se considera ca focul va proteja locuitorii de spiritele malefice care colinda liber cand soarele se indreapta spre sud…

Revenind, m-am trezit la 4:40 si am vazut ca Andreea nu imi scrisese (ramasese sa ma anunte in fiecare noapte cand ajunge la locul de cazare). Evident ca, instantaneu, mi-a sarit somnul… Tocmai la “timp” ca sa aud masina care ridica tomberonul cu plastice… Si m-au napadit amintirile :)))

Anul trecut, abia ajunsesem aici si ne mutasem in apartament….era vara, cald, aerul conditionat nu mergea pentru ca ii asteptam pe cei de la Iberdrola (Enel-ul lor) sa modifice planul tarifar si sa umble la contor ca sa faca posibila functionarea aerului conditionat. Nu ma pricep sa va explic foarte tehnic asta; ideea era ca puterea electrica a AC-ului era mult prea mare si…sarea siguranta. Ce mai incolo si incoace, nu aveam aer conditionat si dormeam cu toate geamurile deschise. Mutarea, totul nou in jur, stressul si emotiile ne faceau sa avem un somn iepuresc. Asta era la sfarsitul lui iulie…

De vineri pana duminica oamenii stau numai pe strazi, cred. De fapt, asa credeam atunci pentru ca de vineri incepea muzica, chiotele, rasetele, dansul si toate componentele fiestelor si durau pana la 5-6 dimineata. Apoi se relua traficul si zgomotele unei zile normale. In restul zilelor lucratoare, dupa ora 1 noaptea se facea liniste…pentru vreo ora. La 2 noaptea incepea “petrecerea” masinilor utilitare. Erau 4 masini diferite de gunoi: menajer, plastic, carton si sticla. In fata blocului nostru sunt 8 tomberoane (2 din fiecare). Pentru ca spaniolul nu vrea sobolani si mirosuri neplacute, goleste tomberoanele de doua ori in 24 de ore: o data in timpul siestei (intre 13:30 si 16:30) si a doua oara in creierii noptii (intre orele 2 si 3). Cred ca se bazeaza pe un somn de bolovan al concetatenilor.. Astfel ca, ne-am bucurat din plin atat de huruitul motoarelor, de fasaitul pompei hidraulice care ridica si scutura tomberonul, precum si de pravalirea fiecarui deseu, mai mult sau mai putin reciclabil…. Cand venea randul tomberonului cu sticle, bucuria noastra atingea paroxismul. In fiecare seara Laurentiu visa la munitia de armata, la detonatoare, la tot felul de arme care sa ii asigure un somn linistit… Dupa ce sunetul cortegiului masinilor de gunoi se pierdea in zare si somnul incepea sa ne dea tarcoale, aparea masina de “limpieza” care spala trotuarele. In afara de sunetul furtunului de apa pe trotuar si huruitul napraznic al motorului de camion, se auzea si cantecul bravului Pedro care era de serviciu pe zona asta. Canta, vorbea si fluiera. De ce inca nu am aflat, desi Laurentiu a iesit de multe ori pe balcon si i-a adresat indemnuri la vindecare in engleza pe care el, spaniolul, le-a ignorat cu superioritatea pe  care ti-o da necunoasterea niciunei limbi straine… Procesul zgomotos de spalare dura cam 30 de minute, apoi masina se indeparta si bucura locuitorii de pe alte strazi…

Consider poporul spaniol cu care am avut de a face pana acum extrem de tolerant, calitate care are nu numai repercursiuni pozitive. Nu anunta politia, nu intervine nimeni personal cand, undeva pe la ora 2 noaptea un indragostit vine in fata blocului cu masina, claxoneaza de 3 ori lung la iubita si, vazand ca ea nu coboara, iese din masina si o striga :))). Nu se intampla des, dar de fiecare data cand s-a intamplat, Laurentiu ma intreba obsedant “avem oua?!”. :))

Dupa ultima saptamana din iulie, cand am avut “botezul” in activitatile nocturne ale orasului, au inceput fiestele in cinstea Sf Maria la noi in oras. De pe 1 august pana pe 15, IN FIECARE ZI, au fost defilari, parade, muzica, dans si voie buna, urmate invariabil de focuri de artificii care noaptea durau cate o ora. Foarte frumos, foarte colorat, foarte vesel.. Precizez ca focurile de artificii NOAPTEA durau o ora, pentru ca spaniolii dadeau si ziua cu artificii si petarde. De cateva ori. Mai exact de vreo 10 ori pe zi.De fapt, ei dau cu artificii la orice sarbatoare, cat de neinsemnata. Deduc, astfel, ca sunt oameni carora le place zgomotul, deci stau bine cu nervii. :)))

Pe 16 august Laurentiu a trebuit sa se intoarca in Romania sa rezolve multe chestii birocratice, la care nu ne-am gandit atunci cand plecasem, si a fost singura oara cand s-a bucurat de intoarcerea in tara la gandul ca va dormi IN LINISTE. Nu stia atunci ca pe 16 august fiesta se termina si se face liniste si aici. Ramaneam doar cu masinile de gunoi si curatenie, cu care, in scurt timp, ne-am obisnuit.

Azinoapte, mi-am pus un pahar cu apa si am iesit pe balcon si m-am uitat cu nostalgie la masina de gunoi. Face parte din amintirile noastre, din viata noastra noua. Zgomotul care acum 11 luni nu ma lasa sa dorm a devenit unul care intra in componenta noii noastre definitii pentru “Acasa”. Atunci cand ajungi intr-un loc absolut nou, cand radacinile rupte iti sangereaza fara sa stii, simti acut nevoia de a personaliza, de a te ancora cu elemente cu care te impropietaresti, de a te culcusi in evenimente si experiente filtrate de sufletul tau. Mi-am dat seama, azinoapte, ca ma simt legata de….masina de gunoi. :))) Daca ne vom muta vreodata de aici, o sa il rog pe Laurentiu sa se scoale la 3 noaptea si sa imi tranteasca vreo zece sticle goale pe gresie, de mai multe ori. Ca sa ma pot simti…acasa….

LATER EDIT: Am filmat in timpul siestei de azi masina care colecteaza plasticul…😂😂😂