Pedro

Stiti bancul ala cu un strain care ajunge in vacanta in Romania, inchiriaza o masina si incepe sa viziteze tara si, ajungand intr-o intersectie opreste langa un politist si incearca sa il intrebe ceva, pe rand, in engleza, franceza, spaniola, germana si italiana. Evident, politistul nu intelege nimic asa ca strainul se lasa pagubas si pleaca mai departe incercand sa se descurce altfel. Un copilas martor al scenei de mai sus se duce la politist si ii spune, mirat, “domnule politist, ati vazut cate limbi straine stia domnul acela?!”. Politistul ii da o replica pe care am pomenit-o de foarte multe ori de cand suntem aici “asa, si la ce i-a folosit?!”

Ne-am aflat de foarte multe ori in situatia cetateanului strain. In afara de Barcelona si Madrid, in Spania nu se prea vorbeste alta limba in afara de spaniola. Daca nu stii spaniola, degeaba stii oricate alte limbi… Am auzit de multe ori raspunsul “un poquito” la intrebarea “habla ingles?”, dar tot de atatea ori am inteles ca “poquito” inseamna ca stii sa enumeri cateva culori, eventual numele catorva zile din saptamana si sa spui cum te cheama. Nu inseamna ca intelegi macar o propozitie simpla…

Eram in saptamana aia de la inceput in care cumparam mobila. Ikea Murcia. Cred ca era a treia tura; deja ne dureau mainile de cat vorbiseram in primele doua. Alegeam saltelele. Un tinerel rotunjor, cu mers delicat care te trimetea imediat cu gandul la o alta orientare sexuala, vine spre noi auzindu-ne vorbind o alta limba si spune “may I help you?!”. Mi-a venit sa sar pe el, sa-l pup, sa-l fac sa isi puna la indoiala hotararea luata in ceea ce priveste sexualitatea, de fericire ca pot sa ii explic IN ENGLEZA ca vreau salteaua mai groasa dar nu foarte rigida pentru ca ma doare spatele daca este prea tare, desi sotul meu asa si-ar dori, dar este casatorit asa ca isi doreste si el, brusc si conjugal, o saltea nu prea tare…etc…bla-bla..etc… Si, da-i!!! Descarc pe el un suvoi englezesc de detalii si cerinte. Laurentiu asteapta sa respir si, cand sesizeaza pauza, intervine si el, fericit ca limba lui Elton John nu a murit de tot in Spania, si-i mai da si el detalii suplimentare legate de dimensiuni (ale saltelei, desigur!), grosimi, texturi,etc… (toate ale saltelei dorite). Cand in sfarsit ne-am gandit sa il lasam sa ne raspunda, rubicondul, care in tot timpul revarsarii nostre verbale a s-a leganat duios si ne-a zambit intelegator, amabil, suportiv si incurajator, a spus: “me llamo Pedro”. Si a zambit iar. Apoi a tacut.

M-am uitat la Laurentiu. El la mine. Amandoi la Pedro. Si am spus “Encantado/a”. Apoi am luat salteaua pe care o aleseseram inainte de a ne sfatui profesional cu angajatul Ikea…

E o saltea buna: destul de groasa, nu foarte rigida, cu textura catifelata si fina la pipait. In amintirea lui Pedro. 😉