Amsterdam

Prima vacanta “in strainatate”. Am zburat din Alicante spre Amsterdam. Un alt lucru minunat pe care-l traim acum este ca avem de multe ori, din nou, o “prima oara”. A fost prima oara cand am plecat in vacanta dintr-un alt loc decat Bucurestiul… Am realizat inca o data acest fapt cand, la aterizare in Amsterdam, nimeni nu a aplaudat. M-am balacit din nou, placut, in senzatia ca fac si eu parte dintr-o lume mai civilizata.

Am ajuns in centru in Amsterdam. Pffffoaiii…. Desi este prima data cand vizitez orasul, am citit o gramada despre si mi se parea de poveste faptul ca majoritatea se deplaseaza cu bicicletele. Abia asteptam sa vad asta. Am citit ca au piste speciale in tot orasul, acestea fiind clar delimitate de partea de carosabil pe care circula masinile… Ce mai, mi se parea ca acesta este Raiul rutier… Ce sa va spun acum, dupa ce am vazut si trait acest Rai pe pielea mea?! Ca urasc biciclistii… Ca am trait in Amsterdam filmul “Pasarile” al lui Hitchcock in varianta biciclista. Intr-adevar, au parti de carosabil dedicate bicicletelor si scuterelor. Nu prea au trotuare, iar unde au nu sunt foarte clar delimitate si nici foarte practicabile pt ca peste tot sunt biciclete legate sau copaci crescuti pe centru. Nu prea au nici treceri de pietoni in varianta clasica. Sunt rare locurile prin care poti traversa bulevardele prin locuri semaforizate, unde sa se opreasca TOATE mijloacele de locomotie pentru ca tu, pietonul, sa ajungi pe trotuarul opus fara a parea ca dai proba pentru admitere intr-un ansamblu de balet… De obicei, traversarile intra ca proba in viata ta dupa ce te inghesui cu puzderia de pietoni (turisti majoritatea) si te gandesti ca pe vizavi pare mai liber. Si te avanti. Primul pas facut in afara trotuarului, care are maxim 5cm diferenta de nivel fata de carosabil, te arunca in fata unui biciclist nervos care vine din stanga si care te claxoneaza si, daca nu ai noroc, iti baga putin ghidonul in stomac. Pe recul vine altul din dreapta (pentru ghinionisti avem varianta scuter)… Urmeaza bordura cu latime de 30cm care desparte artera biciclistilor de cea a automobilistilor. Iti tragi sufletul si te bucuri ca astia vin doar din stanga deocamdata. Ai trecut, ufff… inca o bordura salvatoare… Urmeaza tramvaiul din stanga, apoi cel din dreapta. Alta bordura. Iti tragi sufletul si te uiti in dreapta. Nu vine nicio masina… Devii increzator. Parcurgi distanta pana la urmatoarea bordura fara incidente. Incepe Iadul. Intr-o miscare browniana, de nestavilit, acompaniata de claxoane si priviri mustratoare, apare carosabilul biciclistilor… Fuck!!! Doar cei buni reusesc.

Orasul este incantator la privit. Majoritatea fotografiilor pot fi carti postale. Daca i-as da nota mea pentru arhitectura, ar primi 10. Mie mi-a parut butaforie, un orasel din turta dulce care te imbie la vise de copilarie. Multele canale cu bicicletele legate de parapeti, cu barci, barcute, vaporase, cu multe poduri si podulete pline de ornamente florale intregesc atmosfera de poveste. Frumos, frumos… Pacat ca e locuit…

Oamenii… Ma refer, bineinteles, la localnici, mai mult sau mai putin olandezi… Ei bine, oamenii nu sunt deloc amabili sau prietenosi. Poate nu as fi observat atat de clar daca am fi venit din Romania, dar, venind din Spania unde traiesc cei mai zambitori, calzi si amabili oameni pe care i-am intalnit, asta te izbeste de la prima interactiune. Un politically-correctness rece, fara empatie…cam asa as descrie atmosfera.

Este un oras foarte, foarte frumos pentru o vacanta scurta. Nu are vibe-ul pe care il caut eu, nu ne armonizam. Simt ca va supravietui cu asta 😂…

Toate gandurile astea le-am trecut ordonat intr-un draft din mintea mea in timp ce asteptam sa mancam… Ma intorc spre Laurentiu sa ii spun concluziile mele, ordonate, dupa 3 zile de vizitat… Ma uit la el. Are ochii rosii. Poate de la praf, ca de altceva nu am putea fi acuzati pentru ca suntem in vacanta cu Andreea si suntem parinti decenti si responsabili… Dar nu, nu e de la praf, nici de la oboseala… E de la citit (meniurile!!!) combinat cu dor. Are un fel de “homesick”. Nu am fost pana acum, impreuna, in niciun oras mai scump… am baut doua beri cu 15 euro. Doua pahare. La noi acasa, in Spania, am fi putut bea 15 halbe. Despre mancare nu va mai povestesc…

Concluzia mea: Amsterdam este un oras incantator pe care o sa-l vizitam rar si scurt. Acum a fost prima oara, ocazie cu care mi-a mai intrat un cuvant nou in vocabular si in viata: cyclofobia!