Hablas castellano?

Avem peste 6 ani de cand locuim in Spania si inca nu vorbim foarte bine spaniola. Este singura parte a vietii noastre actuale de care nu sunt deloc multumita. Nasol este ca, desi nemultumita, nu facem aproape niciun efort sa schimbam situatia…

Cand am ajuns in Spania nu stiam nicio boaba in afara de “hola” si zambetul tamp care acompania salutul. “Poco a poco” am ajuns, mai ales eu, sa exprim corect idei complexe intr-o conversatie cu prietenii. Spun “mai ales eu” pentru ca Laurentiu se incapataneaza inca sa nu retina aproape nicio conjugare a vreunui verb, asteptand mereu traducerea din partea mea sau indicand timpurile prin gesturi care denota trecutul, prezentul sau viitorul verbului pe care il foloseste. Despre nuantele pe care le poti da discursului folosind timpurile corect nici nu se pune problema. El este, insa, foarte relaxat si multumit de faptul ca intelege aproape 100% din ce se vorbeste in jur si vede ca pe o binecuvantare imposibilitatea de a se exprima in spaniola la un nivel similar cu cel in romana. In Romania era spaima chelnerilor si a functionarului public nesimtit. Aici, lipsa fluentei in limba locala il face automat mai intelept si mai rabdator. Laurentiu acela sarcastic, care sficuia verbal pe oricine nu se alinia viziunii lui, a disparut. L-a omorat limba lui Cervantes.

Trebuie sa va povestesc o intamplare care ma amuza de fiecare data cand mi-o amintesc… Aici, problemele care pot aparea cu furnizorii de servicii se pot rezolva foarte usor online. Iberdrola este corespondentul Enel-ului de la noi si este furnizorul cel mai mare de energie electrica din Spania, extinzandu-si serviciile si spre piata de gaz natural. Nu imi amintesc ce nedumerire avea Laurentiu referitor la factura de electricitate si a sunat la Serviciul Clienti. Acolo, pentru inceput, intri in legatura cu un robot care face trierea apelurilor pentru a te pune, in final, in legatura cu un consultant. Si iata-l pe iubitul meu telefonand la Iberdrola…

Prima data ai posibilitatea de a alege limba in care vrei sa vorbesti cu operatorul. Nu a fost neaparat un motiv de bucurie pentru el, deoarece poti alege doar intre “castellano” (este spaniola vorbita in Peninsula – diferita de “espanol” care este spaniola vorbita in America de Sud) si “valenciano” (limba Comunitatii in care traim – care este, de fapt, o “catalana” cu pretentii regionale). Pe scurt, avand de ales intre “prost” si “deloc”, a optat pentru prima varianta in care macar intelege tot ce aude. Al doilea filtru era constituit din intrebarea “in legatura cu ce ne contactati?”. Laurentiu trebuia sa aleaga intre optiunile “luz” (lumina) si “gas” (gaz) si trebuia sa pronunte cuvantul aferent. “Z”-ul in castellano se pronunta in genul lui “th” (din “thing”) in engleza, lucru care nu l-a preocupat prea mult pe omul meu pana atunci. Asa ca a inceput sa zica, exact cum ai citi in romana, “luz”. Robotul ii raspundea ca nu a inteles si il roaga sa repete, ceea ce Laurentiu a si facut de vreo 2-3 ori calm, dar cu aceeasi pronuntie. A patra oara a inceput sa ridice vocea, dar nu schimba nimic din “z”-ul ala aspru si dur. De a cincea oara, deja tipa la robot si ii spunea cum il considera idiot pe el si pe cei care l-au invatat spaniola. Masinaria, nepertubata de parerea lui, ii repeta ca nu intelege ce zice si ii cerea sa repete.

Pe mine m-a amuzat teribil intamplarea pentru ca eu auzeam doar ce zicea el. Si se auzea cam asa “Luz…/pauza/… Luz…/pauza/… Luz…/pauza/… Luzzzz (voce ridicata)…/pauza/ Luzzzz “Esti un robot idiot!”…. Luzzzzz… “Cine va invata pe voi spaniola?”….. LUZZZ (Deja urla. Poate isi inchipuia ca motivul pentru care nu il intelege ar putea fi pentru ca nu il aude). Robotelul ramanea la fel de senin, ca un profesor exigent in fata elevului amenintat de repetenta, cerandu-i sa repete numele serviciului despre care doreste sa solicite informatii si detalii. A inchis pentru a se racori si a venit la mine sa primeasca sustinere si intelegere :)))… I-am amintit ca, in castellano, “Z”-ul se pronunta cu limba intre dinti, usor stins, in niciun caz accentuat si dur ca in romanescul “zapada”. Mi-a raspuns suparat ca el nu poate sa se fandoseasca asa si sa puna mana astia sa inteleaga ce zice el, ca are problema cu factura…

De obicei, femeile invata mai repede si mai corect spaniola pentru ca, de obicei, sunt mai constincioase si mai atente la parerea celor din jur. Majoritatea barbatilor din familiile de romani cu care suntem prieteni vorbesc spaniola la nivel “mizerabil” spre “vai de capul lor”, dar nu sunt deranjati de aceasta. La fel ca si spaniolii, ei considera ca esentialul intr-o conversatie este sa te intelegi cu celalalt, fara sa conteze corectitudinea din punct de vedere gramatical a discursului. (Ma refer aici la familiile care au ajuns in Spania in ultimii ani si nu au fost obligate sa se angajeze pentru a putea trai.) Atunci cand esti fortat sa lucrezi cu spanioli, stressul aferent iti activeaza si capacitatea de a invata limbi straine si in maxim doi ani vorbesti bine castellano.

Laurentiu, ca tot am povestit despre el, este mai mult decat fluent in domeniile care il intereseaza: imobiliare si amenajarile interioare precum si tot ce tine de relatia cu Bancile si autoritatile. Cand intra pe domeniile astea zici ca e “Bestia” la sfarsitul filmului, cand se transforma in Fat Frumos. In domeniile astea conjuga corect, are deseori vocabularul mai bogat decat al spaniolilor (la perspective si cunostinte e oricum mai tare decat toti agentii imobiliari pe care i-am intalnit – si i-am intalnit aproape pe toti), este fluent, coerent, surprinzator. Cand incepe sa calculeze profitabilitati si alte chestii legate de cifre zici ca a copilarit pe Costa Blanca… Te freci la ochi si nu iti vine sa crezi ca este acelasi cu cel care, daca iti povesteste ce a facut ieri in timpul liber, zici ca e Raducioiu la primul interviu in romana de dupa intoarcerea din Italia. De fapt, la el asa se intampla si cu engleza: engleza de business este exceptionala, engleza de “gossip” este acceptabila spre mediocra.

Nu trebuie sa neglijam, insa, factorul “varsta” care poate ingreuna procesul de invatare. La 50 de ani se prinde mai greu de tine o limba straina comparativ cu cineva de 20 de ani. Andreea, de pilda, nu a studiat nicio zi spaniola in scoala (la 16 ani cand a intrat ea in Colegiul Britanic nu mai erau obligatorii orele de spaniola) si totusi, intr-un an vorbea corect si fluent, desi cu prietenii ei vorbea numai engleza. Nu stiu cum a reusit, dar imi place sa cred ca varsta a contribuit mult la asta. Toti copiii invata extrem de repede si apoi rad si isi corecteaza parintii care, de obicei, nu ajung niciodata la nivelul lor.

Noi ne-am straduit putin, mai ales la inceput, dar atat am reusit pana acum… Cand am ajuns aici acum 6 ani, ne-am inscris prima oara la cursurile de limba pe care le ofera Primaria tuturor nou-venitilor. Cursurile sunt o “dezmortire in limba spaniola” asigurand baza necesara perfectionarii pe care trebuie sa o faci in alta parte, la scoli specializate in invatarea spaniolei de catre straini. In fine, la scoala asta aveam colega o tipa din Rusia care traia de 15 ani in Spania si vorbea spaniola ca vai de ea. Ce coate ne-am dat noi doi si ce superiori ne-am simtit la gandul ca intr-un an, doi, noi o sa mancam castellano pe paine… “pai cum, ma, in 15 ani sa nu inveti limba locului in care traiesti?!”… Acum stiu cum…

Daca iti faci un cerc de prieteni romani cu care te simti bine, razi la aceleasi genuri de glume si povestiri, ai posibilitatea sa nuantezi discursul in functie de ceea ce vrei sa transmiti, nu faci niciun efort sa fii integrat si acceptat si comunicarea nu iti pune nicio problema, atunci sansa de a invata spaniola scade dramatic. Daca nu te-ai uitat nici la telenovele, intersectia ta cu limba locala se rezuma la interactiunea cu autoritatile si la intalnirile cu prietenii spanioli cu care discutiile profunde si complexe sunt mai rare datorita dificultatii de a te exprima. Si, uite-asa ramai la nivel de babuin daca nu depui efort constient pentru a invata.

La primul sau al doilea drum al nostru in Spania (v-am povestit ca am venit de 4 ori ca sa cautam chirie) am intalnit un francez care ne-a marturisit ca, desi locuieste aici de 20 de ani, stie spaniola doar la nivel Mercadona (este cel mai cunoscut supermarket). Nu ne-a venit sa credem ca e posibil asa ceva. Atunci.

Cand pleaca din tara, cu foarte putine exceptii, oamenii simt (chiar si inconstient) dezradacinarea. De aceea, cauta contexte familiare care sa le devina sprijin in reconstruirea noii identitati. Cum singurul lucru familiar pe care il poti gasi in alta tara este limba ta (vorbita de altii ca tine, aflati in situatii similare) esti tentat sa iti petreci timpul liber inconjurat de compatrioti pentru ca cere mai putin efort din punct de vedere lingvistic. Facand asta, timpul in care vei invata limba locului se lungeste mult.

Am scris acest articol pentru ca as vrea sa le transmit celor ce sunt deja aici sau cocheteaza cu ideea de a se muta ca nu merita sa isi faca multe griji cu privire la invatarea limbii. Cei care vor fi obligati de context, o vor invata repede (spaniola face parte din aceeasi familie de limbi cu romana), iar ceilalti vor constata, inca o data, ca ideile complexe, indiferent de cat de corect le exprimi intr-o limba, au nevoie de ascultatori pe masura pentru a putea fi intelese. Sa intalnesti intr-o tara straina persoane cu care sa poti avea conversatii care ating si hranesc sufletul tine mult mai mult de noroc decat de gramatica. Recunosc ca noi suntem binecuvantati sa avem in jurul nostru cativa prieteni care compun imaginea lui “acasa” pentru noi. Si, desi nu toti sunt romani, toti vorbim aceeasi limba: limba acceptarii si a bucuriei de a ne fi cunoscut. Limba pe care o va intelege oricine este “limba” in care iti pasa de celalalt si-i pretuiesti prezenta in viata ta. Si se vorbeste pe tot Pamantul, nu numai in Spania.