Despre lux

M-am intors acasa dupa cateva zile in care am fost sa bifez o lista plina de task-uri care mai de care mai administrative si mai plictisitoare. M-am intors de la putine grade Celsius la 23, de la gri la galben. Si totusi au fost cateva zile in care m-am simtit super rasfatata si iubita. Nu stiu cum am reusit si ce am facut eu asa de bun candva incat sa am in jur oameni care ma fac sa ma simt importanta si unica. (Le multumesc inca o data ❤️) E “drogul” meu sentimentul asta si, ca orice drogat care se respecta, nu prea mai pot (si nici nu prea vreau) sa traiesc fara el.

In anul care tocmai s-a incheiat am facut o “curatenie generala” in jurul meu, am astupat fantanile parasite si am maturat cararile prafuite, cum s-ar zice. Au ramas prin preajma doar oamenii tip balsam, pufosi si minunat parfumati. Si deja a si inceput sa se simta aerul schimbat 😂. Oamenii misto sunt un lux pe care putini si-l pot permite. Dar doar cu acesti oameni misto vei trai cele mai frumoase clipe, deci merita efortul.

Ei bine, asa cum am zis, m-am intors de foarte curand inapoi acasa. M-am intors cu sufletul plin. Cei care cunosc senzatia pe care ti-o da recunostinta stiu despre ce vorbesc. Celorlalti le doresc din tot sufletul sa incerce sentimentul; mi se pare cel mai uman, inaltator, ideal sentiment din cele pe care le putem incerca in existenta noastra. Si, ca de fiecare data, drumul de intoarcere acasa mi-l petrec in ganduri si analize “filozofice”.

Ma consider o rasfatata. Mi se pare ca sunt atat de obiectiva cand spun asta, incat ma simt o norocoasa ca o pot face. Am fost rasfatata de ai mei in copilarie cu iubire si daruri, am fost rasfatata in tinerete cu prieteni adevarati, am fost rasfatata cam toata viata cu oameni care m-au iubit adevarat, am fost rasfatata cu o viata usoara, cu o familie normala, cu un “drum” frumos. Sunt recunoscatoare pentru tot, in fiecare zi. Adevarul este ca marea majoritate a oamenilor ar putea spune exact acelasi lucru si chiar le doresc sa devina constienti de asta si sa o faca si ei. Chiar daca suna a “ochelari cu lentile roz” va invit sa ii purtati; e mai usor, mai frumos si mai lin totul.

Baietii mei m-au asteptat care mai de care mai nerabdatori si bucurosi sa ma revada. “Totul este chimie” mi-a spus de curand cineva in contextul in care cautam o explicatie pentru situatiile pe care le traim de-a lungul vietii. Cica tot ce atragem este rezultatul reactiilor chimice pe care le au substantele care ne compun cu elementele din mediul inconjurator. Ei bine, ieri, elementele mele chimice s-au combinat cu cele ale lui Laurentiu si a rezultat compusul pe care eu il numesc “lux”. Nu prea stiu ce am emanat eu la venire, dar ce am primit a fost exact lucrul pe care il ador si de care ma bucur din ce in ce mai des in ultimii ani: alint. Pe drum, in masina, vorbind despre ce avem de facut (ma refer la treburile zilnice mai mult sau mai putin remunerate), Laurentiu mi-a spus “Dar maine nu facem nimic. Incepem cu o zi pentru noi. Vreau sa stau cu tine. Te invit sa vii cu mine dimineata pentru ca am o programare la Audi (noua lui pasiune este sa faca drive-test-uri in speranta ca isi va gasi masina visurilor care suspectez ca inca nici nu a fost fabricata) si apoi ne plimbam pe plaja, mancam acolo si stam impreuna”. Nu stiu cum vi se pare voua asta, dar mie imi suna a “asta-i muzica ce-mi place”. De cand ne-am mutat in Spania am experimentat des definitia noastra a conceptului de “lux”.  

Sa poti sa te trezesti in majoritatea zilelor fara ceas, sa ai, de obicei, biroul in aer liber intre palmieri, sa lucrezi cu program flexibil, sa iti poti lua oricand “o zi libera” fara sa existe un sef care trebuie sa fie de acord, sa poti sta oricand vrei pe malul marii constient de binecuvantare, sa poti sa iti alegi, in mare masura, oamenii cu care interactionezi, sa ai timp de oferit celor pe care ii iubesti mi se par componente care descriu luxul adevarat.

In DEx, luxul se defineste ca “nivel de viata excesiv de costisitor”. Cand traiam in Bucuresti, desi venitul familiei era reprezentat lunar printr-un numar format din 5 cifre, nu ne prea permiteam asa ceva. Avand in vedere ca acum abia ajungem la jumatate din income-ul anterior, printr-un rationament logic, deducem ca definitia cuvantului s-a schimbat pentru noi de am ajuns sa ni-l permitem si sa ne bucuram de el atunci cand numaram clar mai putin decat eram obisnuiti in Romania.

Am mers azi 12000 de pasi pe plaja. Remi a alergat fericit in jurul nostru de 3-4 ori mai mult cel putin. A fugarit toti pescarusii prin apa umplandu-se de nisip, amuzandu-ma pe mine si ingrozindu-l pe Laurentiu la gandul ca va trebui sa il urcam pe bancheta din spate pentru a ne intoarce acasa. Am mers vorbind, razand sau gandindu-ne fiecare la ale lui. Era cald, era soare, era aproape pustiu, era liniste, era…perfect. Am spus de cel putin 100 de ori cu voce tare “Doamne, cat este de frumos!” si de vreo 1000 de ori in gand “Multumesc”. Ici si colo erau perechi care stateau pe sezlonguri citind sau doar bucurandu-se de soare. Am simtit ca toti facem parte din Clubul acesta exclusivist al Oamenilor Bogati in Suflet. M-am simtit din nou norocoasa si rasfatata. Am sarbatorit asta cu un suc de portocale la una dintre terasele de pe plaja.

Am fost crescuti majoritatea cu ideea ca a reusi in viata inseamna sa ajungi la o stabilitate financiara care sa iti permita privilegii materiale masurabile si incontestabile. Invidia celor din jur ar trebui sa fie una dintre confirmari. Eu cred ca cei mai norocosi dintre noi descopera la timp ca au fost pacaliti. Intalnesc din ce in ce mai multi oameni care se bucura cu adevarat de viata, independent de marimea contului din banca. Ma bucur ca e asa si sunt fericita ca fac parte dintre ei. Cu cat este mai complexa viata din interiorul tau, cu atat este mai simpla cea din afara. Ma bucur ca am ocazia sa ii invat pe oamenii care isi doresc sa traiasca si ei asta. Spania mi-a oferit set-up-ul pentru a face asta cu adevarat. Multora li s-a parut imposibil pana nu au incercat.

Pentru mine, luxul se defineste prin timp pentru sufletul meu, oameni cu care impart iubire si capacitatea de a simti recunostinta. Traiesc o viata de lux. Si, desi sunt uneori tentata sa vad in invidia celor din jur confirmarea ca sunt pe drumul bun, consider, de fapt, ca este o cerere muta de ajutor. Indiferent unde va aflati, luxul este la doar o alegere distanta.

Cred in continuare ca tara unde se traieste cel mai bine din Europa la preturi accesibile, cu o calitate a vietii super buna, cu vreme frumoasa si unde iti poti pastra valorile personale este SPANIA.
Daca va bate gandul sa incercati, nu ezitati sa vorbiti cu noi inainte! (+34 642 181 363)