Spania-i despre viata

M-as incumeta sa spun ca peste 95% dintre cei care ne suna pentru ca intentioneaza sa se mute in Spania isi argumenteaza decizia similar, eventual cu aceleasi fraze. “Vrem sa apucam sa si traim”, “ne-am saturat de agitatia si de viata din Romania”, “am muncit pana acum de ne-au sarit capacele si vrem sa ne si bucuram”, “vrem sa ne crestem copiii intr-un loc mai cald si mai prietenos”, “suntem pensionari si dorim o batranete decenta” sunt numai cateva dintre motivele invocate. Imi amintesc cate discutii si analize de tot felul am facut si eu cu Laurentiu in perioada in care ne gandeam ca ar fi super sa plecam din tara… Si noi si cei cu care am vorbit pana acum vor sa plece din tara ca sa traiasca, sa “o lase mai moale”, sa faca un down shifting care sa le dea, in schimb, viata de calitate.

Ce inseamna, de fapt, viata asta buna pe care o gasesc oamenii aici?! De ce e plin de englezi, nordici, mai nou romani, rusi si ucrainieni, mai ales pe coasta estica si sudica a Spaniei? Ce apreciaza toata lumea aici? Pentru ca eu si Laurentiu vorbim despre asta de 7 ani de cand locuim aici (se pare ca ne folosim resursele analitice si critice pe teme sociale 😂😂😂) va spun cateva dintre parerile noastre pe care le-am dezbatut de-a lungul timpului si cu prietenii si cunostintele noastre de aici.

Cred ca pe primul loc intre atributele care compun starea de “bine” pe care o gasesti in Spania se afla vremea. Este incredibil cat de frumoasa e vremea in majoritatea timpului si cat de mult iti influenteaza viata acest lucru. De cand deschizi ochii dimineata poti sa incepi sa te bucuri. Oficial, Costa Blanca are 320 zile cu soare pe an. Neoficial, sunt atat de putine zile “urate” incat nu cred ca as putea aduna mai mult de 10 de care sa-mi amintesc intr-un an. Chiar si in rarele zile in care e innorat sau ploua, palmierii, marea si vegetatia tipica locului iti mentin senzatia de vacanta, indiferent de ce faci. Parca munca are alt parfum aici.

Un alt atribut care contribuie la starea de bine sunt obiceiurile locale. Si majoritatea obiceiurilor presupun distractie, veselie, prieteni, petrecere, stare de bine si relaxare. Cam toata lumea iese sa isi bea cafeaua la terasa dimineata, de pilda. De fapt, cam toata lumea traieste mai mult pe strada decat in casa lui. In Spania orasele sunt vii, lumea munceste ca sa traiasca si nu invers. Nu prea exista spaniol care sa renunte la siesta pentru o afacere profitabila. Decat daca afacerea poate astepta pana isi incheie el programul de pranz. Aici totul e bine si frumos pana cand ai vreo treaba de rezolvat. Atunci iti aduci aminte ca ai ales Spania si nu Germania si ca trebuie sa iti ajustezi asteptarile contextului. Luna august, de exemplu, este o luna in care e de preferat sa te abtii si sa mori pentru ca nu stii daca are cine sa te ingroape. (evident, este o gluma, dar are ditamai samburele de adevar). Acum ceva timp stateam pe la ora 14 la coada la casa in Zara, intr-un centru comercial. Era o coada mare – vreo 15 persoane. Dintre cele 4 case de marcat disponibile doar una era folosita de o domnisoara care se misca in reluare, ca 99,9% dintre vanzatorii spanioli. Lumea astepta foindu-se de pe un picior pe altul, dar nefacand niciun gest mai evident de nerabdare sau nemultumire. Bucuresteanca din mine s-a desteptat abrupt si m-am dus la casa si am rugat-o pe “chica” sa isi cheme macar o colega sa o ajute sa ne serveasca mai repede. Cu o fata extrem de mirata si nedumerita de cererea mea mi-a explicat ca este ora pranzului si celelalte colege “sunt la masa, nu pot veni”. Nu am reusit sa ma abtin sa nu ii spun ca si cei 15 clienti de la coada isi doresc sa ajunga la masa si i-am fi recunoscatori daca ar face ceva pentru asta. Privirea ei, un amestec de stupoare, inocenta, condescendenta si mila, m-a convins ca as fi avut mai mult succes daca ii scriam un bilet lui Mos Craciun cerandu-i o surioara in timpul asta. Pe spanioli nu ai cum sa ii scoti din ritmul si din obisnuintele lor, iar pe primele locuri se afla “masa”. Nimic nu rivalizeaza cu servirea mesei. Nimic. Poti sa fii falit, pe patul de moarte, inaintea afacerii vietii tale, in orice context care cere concentrare, focusare sau motivare; daca a venit ora mesei lasi tot si te mai gandesti pe la ora 17 la “problema”… Ei bine, desi inca mai sunt momente in care chestiile astea ma scot din minti, nu pot sa nu admir determinarea si consecventa cu care spaniolii aleg “viata” inaintea altor lucruri secundare ca importanta, de fapt.

O alta componenta a binelui spaniol este lentoarea. Totul are doar trei viteze: incet, foarte incet si deloc. Totul se traieste “a disfrutar”, orice treaba se face “sin prisa” sau “despacito”. Imi amintesc de perioada cand ne renovam casa. Sunt convinsa ca daca aceleasi evenimente aveau loc la Bucuresti, m-ati fi vazut la Stiri. Am contractat o firma locala de renovari, cu factura si toate chestiile in regula, oficial, totul ca la carte. Veneam cu Laurentiu zilnic, la diferite ore, sa vedem cum muncesc angajatii. Ii gaseam, de obicei, mancand. Daca veneam intre 9 si 10 ne explicau ca e ora de “desayunar” (micul dejun) si de cafea. Intre 10 si 12 ii gaseam tot mancand si ne explicau ca era ora de “almuerzo” (este o gustare intermediara din programul “incarcat” al spaniolului tipic). Cand am ajuns intre 12 si 14 ii gaseam tot mancand; ne explicau ca au muncit, dar acum e ora mesei de pranz. Am incercat sa ajungem dupa ora 14-15; i-am gasit dormind. Singurul care s-a trezit mi-a explicat cum ceilalti isi fac siesta. La ora 17 plecau spre case, rupti de munca. De foarte putine ori i-am gasit facand cate ceva dintre activitatile pentru care erau platiti. Recordul a fost atins cand au reusit sa puna, intr-o singura zi, 7 placi de gresie. 7 (sapte). Cand a observat ca mi se ridica perpendicular parul pe cap, unul dintre ei mi-a explicat ca se pune foarte greu si ca necesita multa concentrare si de aceea nu se poate face mai repede. Imi lipseau, pe vremea aceea, foarte multe cuvinte in spaniola, totusi am reusit sa ma fac perfect inteleasa cand le-am explicat ca imi cumpar pusca si presimt ca voi avea si tinta. Am reclamat de zeci de ori la propietarul firmei; degeaba. Mi-a explicat si el ca are stipulat in Contractele de munca programul de lucru care, culmea, includea toate aceste “pauze” (evident, de o alta durata, dar apareau mentionate). Renovarea ar fi trebuit sa dureze 2 luni. A durat 6. Si asta pentru ca i-am grabit si ne-au considerat, ca urmare, cei mai nemultumiti si exagerati clienti pe care i-au avut. Aici NIMENI nu se grabeste. Cred ca nu exista conceptul in ADN-ul lor.

Cand traiesti o perioada mai lunga in Spania, inveti sa integrezi cumva componentele astea si sa nu mai reactionezi cum ai fi facut-o la inceput. Mai mult, incepi chiar sa filozofezi pe marginea indolentei spaniole si sa nu o mai consideri chiar nesimtire, ci “o prioritizare diferita”. Lipsa de logica care ti se parea flagranta la inceput in multe aspecte ale vietii devine, treptat, “o abordare originala”. Incapacitatea de inovatie, dezinteresul pentru optimizare si eficientizare nu le mai consideri, cu timpul, prostie, ci incerci sa le privesti ca pe un semn de intelepciune si detasare de cele lumesti. Pentru ce alergam atat?! Pentru ce ne zbatem?! Viata este atat de scurta incat merita savurata. “Viva la vida!” Mai fortat, mai impins de la spate, fiecare ajungem aici la concluzia asta.

Faptul ca atatia straini aleg Spania ca destinatie pentru a se bucura de o viata tihnita imi confirma ideea ca “la vida se vive un momento” (vorba lui Julio Iglesias). Conceptul de viata cu care am fost noi obisnuiti in Romania este necunoscut aici. Spaniolii traiesc clipa, se bucura de ea la maxim “ca si cum azi ar fi ultima zi a vietii”. Noi am fost invatati sa rabdam, sa rezistam, sa economisim pentru mai tarziu, pentru un viitor pe care il construim luminos, dar indepartat pe un prezent trist si gri. Cati dintre noi avem prieteni tineri care pareau ca “sunt realizati” cand au avut un infarct sau o comotie cerebrala si au amanat bucuria pentru alte lumi, mai bune, dar mai indepartate?! Spaniolii sunt printre popoarele cu speranta de viata cea mai mare. Poate ca nu e degeaba. Sunt multi altii care vin aici si imprumuta filozofia lor de viata si dau alt sens zilelor. E la fel de adevarat ca majoritatea strainilor de aici sunt maturi sau chiar batrani. Poate tocmai pentru ca intelepciunea vine cu varsta (daca nu o ai in ADN).

La ce ne-a ajutat cel mai mult pe noi mutarea aici?! La o “cantarire”, la o analiza sincera si profunda asupra a ceea ce ne dorim cu adevarat pentru sufletele noastre. Pe scurt si foarte bazal, dilema ar fi intre “mai mult cu stress” vs “mai putin cu tihna”?! Inca balanta noastra nu sta fixa intr-o singura parte. Mai avem perioade in care oscilam, ne indoim, ne preocupam, dar, desi inca se misca, talerul care sta intotdeauna mai aplecat este cel cu tihna. Spaniolii ne-au invatat ca viata merita traita. Cu bucurie. Este ceea ce am invatat aici si ceea ce gasesc aici cei care decid sa se mute in locurile astea.

Nu stiu sa explic mecanismul, dar parca in Spania iti trebuie mai putine. Parca nevoile tale nu mai sunt influentate de presiunea anturajului. Parca reusesti cumva sa te apropii de bucuria autentica, aia care iti mangaie sufletul, nu orgoliul. Parca incepi sa te auzi si sa te asculti. De mii de ori m-am trezit zambind pe strada, aparent fara motiv. Sunt un om care iubeste sa se bucure si sunt predispusa sa vad doar partile frumoase ale lucrurilor, totusi, am senzatia ca aici nu mai par ciudata facand asta, ci am motive concrete. Viata de aici mi-a oferit ragazul sa ma bucur de lucrurile care cred ca sunt cele care conteaza cu adevarat.

“De tanto correr por la vida sin freno/ Me olvidé que la vida se vive un momento/ De tanto querer ser en todo primero/ Me olvidé de vivir los detalles pequeños” ne povesteste Julio Iglesias

Cred in continuare ca tara unde se traieste cel mai bine din Europa la preturi accesibile, cu o calitate a vietii super buna, cu vreme frumoasa si unde iti poti pastra valorile personale este SPANIA.
Daca va bate gandul sa incercati, nu ezitati sa vorbiti cu noi inainte! (+34 642 181 363)