Sambata

Azi am fost, ca in fiecare sambata, sa bem cafeaua cu prietenii nostri. Cumva, fara sa stabilim clar, s-a impamantenit obiceiul ca sambata sa bem cafeaua la aceeasi terasa si sa ne intalnim. Rareori verificam cu mesaje sa vedem cand ajunge fiecare. Pur si simplu ne vedem acolo. Rutinele astea cu prietenii de aici ne dau si mai tare senzatia aia misto de “acasa”, de “aici e locul meu”. E foarte placut.

Astazi au mai venit niste prieteni care se afla in trecere pe aici, asa ca am facut o masa mare; vreo 8 romani bucurosi sa se intalneasca, sa povesteasca si sa rada. Azi am constatat inca o data ca nu in Spania (cel putin, nu la noi in oras) este locul potrivit sa bei capucino. Pe cat de buna este cafeaua cu lapte, pe atat de nereusit este, peste tot unde am incercat, capucino. In fine, nici nu conteaza, de fapt, ce bei daca te afli intr-o companie placuta.

Pe la 12h30 am spart gasca pentru ca unii dintre noi vreau sa ajunga in Alicante, iar eu trebuia sa il duc pe Remi la spalat ca sa redevina pufos si smotocibil. In drum spre casa am trecut rapid si prin Mall-ul Intreprinzatorului (aka Leroy Merlin) ca sa luam peleti. (Noi avem centrala pe peleti; gazul natural nu este atat de raspandit in zona noastra, cel putin). De obicei comandam vreo 100 de saci ca sa ajunga tot anul si ni-i aduce un camion direct acasa. Anul asta, fiind foarte cald, parca nu am gasit momentul optim pentru a comanda si am tot cumparat noi cate 5-10 saci o data la nu stiu cat timp…

Ei bine, ajungem acasa si Hulk (zis si Laurentiu) s-a apucat sa descarce sacii din masina. Nu stiu cum, unul s-a spart. Un sac de 15kg de peleti s-a spart. 15kg, da?!? 15kg de bucatele mici de lemn presat s-au imprastiat peste tot prin portbagaj si pe o raza de cativa metri in jurul masinii. Nu este locul potrivit sa va descriu activitatile sexuale pe care a promis Laurentiu sa le aiba cu mortii, rudele si prietenii tuturor peletilor din lume precum si cu ai spaniolilor care nu au “bagat gaz” in fiecare casa din Spania…

Pentru ca BaLaur avea si o intalnire in numai 30 de minute de la eveniment, m-am oferit sa fac eu ordine la fata locului si sa indepartez urmele dezastrului pana se intoarce el. Asa ca, intai l-am dus pe Remi la Peluquería, l-am lasat acolo (ma anunta de acolo cand pot sa ma duc sa il iau) si apoi m-am intors acasa cu chef de munca.

As zice ca m-am miscat artistic si cu talent si am restabilit ordinea si curatenia in masina si in jurul ei intr-un timp scurt. Insa, cheful de munca m-a invadat si nu m-am putut opri.

Avem o curte generoasa, iar zona pavata este, de asemenea foarte mare. Imi dau seama cel mai bine de asta cand trebuie sa matur eu. Avem un fel de masinuta care strange frunzele cazute si praful, dar…nu merge singura. 🙄 Asa ca azi m-am gandit ca ar fi un moment potrivit sa restabilesc ordinea si curatenia si m-am apucat de treaba. A tot batut vantul in ultima perioada si, desi la noi in curte nu prea sunt plante care sa aiba frunze care se scutura, la vecini e plin. Si o gramada din frunzele de acolo poposesc la noi in curte. Deci, nu ma plictisesc.😂 E plin de frunze de ficus. Nu e ficusul ala cu frunze mari, pe care il aveau multi dintre parintii nostri in casa. Nu. E un alt “model” de ficus, unul cu frunze mici si foarte scuturacioase. Fiecare colt sau cotlon din curte adaposteste un mormanel de frunzulite de ficus amestecate cu ace din pinii proprii. Masinuta nu ajunge in colturi, deci trebuie sa scot, mai intai, frunzele cu o matura si apoi sa trec cu aparatul care le strange. In fine, si maturatul are etapele lui…😂😂😂

Dupa ce m-am “distrat” eu asa vreo ora jumate, m-am asezat in “ou” pe terasa sa ma odihnesc si sa ma bucur de soare. Este IARASI superba vremea. Ca aproape in fiecare zi. Adie vantul. Fosnesc frunzele palmierilor, se aud tot felul de pasarele ciripind in jur, e soare, cald, pace. Adie IAR vantul si nu e foarte bine pentru curatenia curtii (se scutura DIN NOU mii de frunzulite), dar nu-mi pasa. E atat de bine si perfect totul incat nici nu ma gandesc. Am observat ca a inceput sa imi placa mult mai mult “munca fizica” decat cealalta. Sa muncesc in natura sau in casa, cand simt ca fac lucruri cu drag pentru oamenii pe care ii iubesc, e ceva ce imi incalzeste sufletul.

Trebuie sa ma duc sa il iau pe Remi, dar parca nu ma indur sa ma misc. Traiesc iar un moment de perfectiune, asa simt. De cand stam aici am atatea momente din astea incat ma simt cea mai bogata din lume, cea mai norocoasa. Bucuriile mari stau in lucrurile simple, de multe ori. Cred ca am devenit experta in a gasi lucruri, activitati sau situatii care imi umplu sufletul. Traiesc de cand am venit in Spania atatea momente de fericire… Suntem atat de recunoscatori ca am fost inspirati sa ne mutam aici. Viata noastra s-a inmiit calitativ.

Extrapoland putin versetul biblic din Luca 6:45 care spune ceva de genul “din preplinul inimii vorbeste gura”, scriu toate astea aici ca sa ajunga si la voi senzatia asta buna, calda si pufoasa de bucurie, de recunostinta. Sa aveti o sambata imbibata in asta!

Cred in continuare ca tara unde se traieste cel mai bine din Europa la preturi accesibile, cu o calitate a vietii super buna, cu vreme frumoasa si unde iti poti pastra valorile personale este SPANIA.
Daca va bate gandul sa incercati, nu ezitati sa vorbiti cu noi inainte! (+34 642 181 363)