Prima oprire – Ciudad Real

“M” este prietena mea de la 14 ani. Ne-am intalnit in prima zi de liceu, in curtea scolii, intr-o mare de copii si parinti, si de atunci suntem prietene. La sfarsitul lunii iunie, M s-a casatorit cu un alt prieten al nostru si au hotarat sa mergem toti patru intr-o luna de miere prin Spania. Am folosit un eufemism pentru luna lor de miere; o sa fim plecati doar vreo saptamana, cred… Dar nici lunile de miere nu mai sunt ce erau odata.😂

Pregatirile de nunta care ne-au revenit noua au fost putine: eu m-am ocupat de tinute, de coregrafia dansului nasilor, de logística deplasarii in Bucuresti, iar Laurentiu, dupa ce s-a consultat cu mirele, a facut primele si singurele doua rezervari pentru comuna vacanta de miere. Ce incerc sa spun este ca va fi prima oara cand nu am nici cea mai vaga idee unde mergem, cat si cum. 😱 De aceea v-am si invitat sa aflati odata cu mine amanuntele.

Asadar, la cateva zile dupa nunta ne-am intors toti in Spania, ne-am schimbat bagajele si am plecat in “marea aventura”. Evident ca nu e o aventura propriu-zis, dar, pentru ca nu m-am ocupat de nimic, pentru mine va fi.😂

Sambata ne-am trezit de dimineata, cum ii sade bine calatorului. Am reusit sa iesim din casa abia dupa pranz, iar din cartier cu inca 20 de minute mai tarziu. Unul si-a uitat ochelarii de soare si ne-am intors. Dupa ce am plecat si-a dat seama altul ca nu si-a luat nicio sapca. Ne-am intors din nou. Cand aproape reusiseram sa iesim din cartier si sa intram pe autostrada ne-am intors a treia oara ca sa faca altcineva ultimul pipi pe care nu putea sa il pastreze pana la prima benzinarie. In fine, pe la 13:30 am izbandit.

Rasete si voie buna. Autostrada buna si libera. Muzica pe care am cantat toti. Amintiri din tinerete, planuri pentru batranete. Pe scurt, atmosfera de vacanta.

Prima cazare era la Hotelul Santa Cecilia din Ciudad Real. Distanta pana acolo ne permitea sa calatorim relaxat si sa avem initiative… Ne-am dat seama ca trecem pe langa Albacete, un oras aflat la jumatea drumului intre Alicante si Madrid pe care ne propuseseram de ceva timp sa il vizitam. Iata ocazia perfecta. Singurul lucru pe care il stiam despre el era un banc idiot si faptul ca AVE are statie acolo.

Albacete este capitala Provinciei Albacete a Comunitatii Castilla-La Mancha. Este de departe cel mai mare si cel mai populat oras din Castilla-La Mancha avand in zona metropolitana peste 200.000 de locuitori. Este in primele treizeci de orase ale Spaniei ca numar de locuitori si pe locul al saptelea ca suprafata. Suna interesant! Ia sa intram sa si vedem!😉

Am parcat in centru si am luat-o pe jos. Am descoperit un oras curat, de fapt, foarte curat, mare, care are in centru o strada pietonala extrem de “instagramabila”, ceea ce am si facut🥰. Am facut 100 de poze acolo si inca pe atatea in restul orasului.

Ce am aflat interesant despre oras?! Ca este sediul celei mai importante scoli aeriene din Spania, precum si al Scolii de Piloti NATO, un program de pregatire european echivalent cu Top Gun-ul american. Tot aici se afla singura uzina de elicoptere din Spania si hub-ul Airbus. Wikipedia ne zice despre Albacete ca este considerat unul dintre cele mai accesibile orase din intreaga tara, cu cea mai inalta calitate a vietii si unul dintre cele mai sigure. Ce sa zic?! Ne-a placut. Ne-am plimbat, am lins cateva vitrine si am baut cate ceva la o terasa. Apoi am continuat drumul spre Ciudad Real.

De cand ne-am mutat in Spania ma bucur cu fiecare ocazie de faptul ca deplasarile aici sunt o placere. Am uitat total stresul si ghemul din stomac pe care le aveam in traficul din Romania. De data asta cand am fost in Bucuresti prietenii nostri ne-au lasat si o masina ca sa avem cu ce sa circulam. A fost horror. Ne-am simtit ca doi provinciali care s-au obisnuit la ei in urbe sa semnalizeze si sa respecte regulile de circulatie si bun simt. Nu prea mai stim sa conducem in Bucuresti. Am uitat. Aici se conduce altfel, pe alt fel de drumuri, cu alt fel de soferi.

Revenind, ar trebui sa spun cum mi s-a parut orasul. Ce am observat imediat atat in Albacete cat si in Ciudad Real a fost muzica. Buna. La toate terasele si restaurantele unde am fost sau pe langa care am trecut am auzit muzica “normala”, internationala, majoritar in engleza. Nu am auzit niciun pic de reggaeton (muzica aia spaniola gen manele). Personal, mi se pare genul asta – reggaeton – muzica de plaja care poate fi strecurata pe furis intr-un playlist, maxim trei piese. Oricum toate sunt la fel. (Nu vreau sa scriu pe blog parerea mea sincera despre manele si reggaeton)

Centrul orasului este mai mare (nici nu e greu🙄) decat cel din Elche, foarte ingrijit, cu multe magazine si, ceva ce nu gasesti la noi, cofetarii. Cofetarii cu prajituri care te imbie si care te fac sa amani din nou dieta spre un moment necunoscut. Ceea ce am si facut.

Cladirile sunt frumoase. Catedrala pe care o gasesti in centrul fiecarui oras este tot mare (ca peste tot) si parea sa fie pregatita pentru un eveniment. Pe scurt, Albacete ne-a impresionat placut.

Ne-am continuat drumul pana la destinatia finala din acea zi: Ciudad Real. Autostrada foarte libera, asfaltul impecabil, soferul bun, calatorii veseli.

Este capitala Provinciei cu acelasi nume (te rup spaniolii cu originalitatea😂) care face parte, ca si Albacete, din Comunitatea autónoma Castilla-La Mancha, fiind al cincelea oras ca numar de locuitori (are vreo 75.000). Este supranumit, gresit, capitala lui La Mancha pentru ca a fost, in trecut, capitala provinciei antice.

Mie personal mi s-a parut un oras care a decazut dupa o perioada de inflorire. Hotelul in care am stat, care era in buricul targului, arata cam ca hotelurile lui Ceausescu din Neptun in anii 2010. Sigur a avut mometele lui de glorie! Probabil ca acum 30 de ani ai fi smuls invidie de la cei din jur daca ai fi povestit ca ai stat la Sta Cecilia. Probabil ca si Cecilia era infloritoare si sfanta. Acum a trecut mult de menopauza, daca nu cumva a si incheiat zbaterile pe Pamant…😂 Hotelul curat, dar cu facilitati de pe vremea cand mama mea abia termina perioada in care se juca cu papusile. De fapt, cand am intrat in Receptie, ne-am si intersectat cu un pâlc de nuntasi veseli de aceeasi varsta cu ea. In fine, totul a fost bine, dar nu ma voi gandi niciodata sa fac un city break in Ciudad Real.

Ne-am plimbat si am vizitat cam tot ce se putea, cred. Am inteles ca datorita lipsei de grija nu s-au pastrat foarte multe vestigii din perioada de glorie a orasului, asa ca, dupa ce am bifat ce era de vazut, ne-am oprit la o inghetata in Plaza Mayor (piateta aia patrata care exista in majoritatea oraselor). Am inceput cu inghetata si am continuat cu cina la o terasa unde baietii au vazut si meciul.

Maine plecam spre Vegas de Coria, satucul din Extremadura in care prietenii nostri si-au luat casa. Acum ne culcam, cu geamurile deschise (nu sunt tantari) pentru ca AC face doar zgomot, nu si racoare. Nuntasii s-au oprit de 15 minute sub gemurile hotelului si continua glumele si povestile. Noapte buna!

Cred in continuare ca tara unde se traieste cel mai bine din Europa la preturi accesibile, cu o calitate a vietii super buna, cu vreme frumoasa si unde iti poti pastra valorile personale este SPANIA.
Daca va bate gandul sa incercati, nu ezitati sa vorbiti cu noi inainte! (+34 642 181 363)