San Javier si imprejur

Ieri a trebuit ca Laurențiu să ajungă până în zona Murciei cu treabă și am profitat de ocazie să petrecem o zi împreună vizitând locuri noi. Pe scurt, i-am zis că vin și eu. Printre multele rezoluții pe care ni le-am propus pentru 2025 este și cea a reluării plimbărilor în împrejurimi. În primul an de Spania ne-am plimbat extrem de mult; practic, în fiecare săptămână vedeam cel puțin un loc nou din zona noastră. Cum anul nostru nou a început, de fapt, pe la sfârșitul lui ianuarie, iată că am început cu dreptul și în ceea ce privește dorința de plimbare. Pot spune, deci, un “bine ai venit 2025!”.

Buun, ne-am trezit dimineața, cum îi stă bine călătorului, și am plecat spre Molina de Segura, un orașel aflat la 10 km de Murcia și la vreo 70 km de noi. În traducere directă înseamnă „Moara de pe Segura”. Segura este numele râului care traversează provinciile Jaén, Albacete, Murcia și Alicante și care trece și prin acest oraș, cât și prin capitala provinciei, Murcia. Este principalul râu care uda această parte de Spania și, împreună cu solul fertil, așază provincia Murcia în topul producătorilor de legume din Europa. Revenind la Molina de Segura, trebuie să vă spun că este al patrulea oraș din provincia Murcia (primele trei sunt: Murcia, Cartagena și Lorca) și are vreo 77 de mii de locuitori.

După un drum cu mașina de vreo 30 de minute, iată-ne căutând parcare în centru Molinei. Am început vizita noastră cu o cafea la o terasă cu soare. Pfff, iar mă apucă emoția aia mișto, o bucurie combinată cu nerăbdare, curiozitate și recunoștință. Se simte minunat. E drogul meu. Mă bucur și mă simt cea mai norocoasă să mă pot plimba cu băiatul pe care-l iubesc prin orașele spaniole, într-o zi obișnuită a săptămânii. Este încă o zi din viața mea în care nu stau în trafic pe Barbu-Văcărescu, în care nu trebuie să găsesc resurse în mine să mă abțin să o ciufulesc pe toapa care și-a parcat mașina fix în poarta școlii încât trebuie să-i șterg aripa cu geaca pentru a reuși să intru, în care funcționara de la casierie nu poate sa imi mai ceara încă o copie fără sens și logică, pe scurt, o zi în care nu am parte de niciun pic de stres. Am strâns în „pusculița” sufletului meu nenumărate emoții din astea frumoase, sute de mii de momente de memorat și o tonă de bucurii de când ne-am mutat în Spania. Sunt aceleași bucurii pe care le putem trăi în orice parte a lumii, doar că aici, eu am găsit mediul care mi se potriveste cel mai bine.

După ce am băut cafeaua, ne-am plimbat puțin prin centrul orașului. Ca vibe și impresie subiectivă, aș compara Molina de Segura cu Elda: un oraș curat, îngrijit, în care să locuiești mai ieftin decât în orașul mai mare din vecinătate, adică Murcia, în cazul Molinei. Prietenii noștri ne-au spus că au multe cunoștințe în Molina de Segura și că e un oraș cu șomaj mic, iar majoritatea românilor pe care-i cunosc acolo nu numai că lucrează toți, dar au și salarii mari. Așadar, Molina pare să fie un loc unde oamenii trăiesc liniștiți, munca e apreciată și viața e mult mai accesibilă decât în marile orașe. O atmosferă care te face să te gândești serios dacă nu cumva ar fi locul perfect pentru o viață mai simplă, dar totodată plină de oportunități.

Cât l-am așteptat pe Balaur să-și termine treaba pentru care venise, am urmărit fascinată firma de întreținere care scutura portocalele din pomii din centru și încărca fructele într-o camionetă. Oare ce or face cu atâtea portocale? Trebuie să știți că portocalele „ornamentale” (cele care cresc în copacii pe care-i vedeți prin orașele spaniole) nu sunt bune de mâncat. Nu sunt bune la gust. Sunt oribile, mai exact: amare, seci, nimic din gustul sublim al portocalelor spaniole. Deci, îmi imaginez că le aruncă. Imediat mi-au venit în minte scene din copilărie, când găseam în ghetuțele de Moș Nicolae portocale și le apreciam altfel. Atunci, în frigul iernii, o portocală era ceva de neprețuit – un mic miracol, ca o rază de soare într-o zi gri. Acum, uitându-mă la muntele de portocale nefolositoare, mi-am amintit cu nostalgie de acele momente simple care păreau atât de valoroase.

Cum în Murcia-capitala am fost de mai multe ori pana acum și azi ne-am propus să vedem locuri noi, ne-am urcat în mașină și am plecat spre San Javier. Am ales orășelul ăsta pentru că este aproape de mare, urmând să vizităm imediat și Santiago de Ribera, aflat chiar pe mal și… foarte aproape de zona mea de „tihnă” despre care am scris de mai multe ori pentru ca locul ăsta are ceva special – o liniște care te face să te simți ca într-o vacanță continuă.

San Javier este un orășel de vreo 35 de mii de locuitori, situat în zona lui Mar Menor, in Comunitatea Murcia. V-am mai povestit o dată despre Mar Menor: este o lagună, cea mai mare lagună din Spania. Îi zice Mar Menor în opoziție cu Mar Mayor, care este Marea Mediterană. Laguna este separată de Marea Mediterană printr-o fâșie de nisip lungă de 22 km și lată între 100 m și 1,2 km. Este o experiență foarte interesantă să mergi cu mașina pe fâșia asta de pământ în mijlocul mării. Pe o parte a drumului ai plaja la Marea Mediterană, pe cealaltă, la lagună. Am petrecut în 2017 cu Andreea o zi memorabila într-un șezlong pe plajă, vorbind și uitându-ne la mare aici, în La Manga. Acea liniște, acea priveliște și acea senzație de a fi în mijlocul naturii sunt greu de descris. Este locul unde timpul parcă stă în loc, iar tu poți să te lași purtat de ritmul calm al valurilor și al brizei.

Revenind la San Javier, mi-am amintit de el imediat cum am intrat, pentru că mai fuseseram o dată pe aici, în trecere, când am ajutat o amică să își înregistreze proprietatea pe care și-a cumpărat-o la mare, în zona asta. Am recunoscut centrul comercial și zona centrală, așa că am hotărât impreuna cu băiatul meu să nu mai oprim și să mergem direct în Santiago de Ribera, să ne plimbăm pe plajă și să vedem marea. Mai ales că eram atât de aproape de Lo Pagán, zona pe care o numesc eu „Tihna”, și speram să găsesc același vibe ca și acolo. Este acel loc unde simți că poți să respiri adânc și să te deconectezi de la tot, unde apa mării și liniștea locului te invită să te oprești, să te bucuri de fiecare clipă și să te simți cu adevărat în prezent. Așteptam să simt iar acea „tihnă” care mă face să mă simt acasă, indiferent de locul în care mă aflu.

O să încep cu concluzia: mi-a plăcut mult Santiago de Ribera. Este pedania cea mai populată a lui San Javier. Pedania este o formă de organizare administrativă, teritorială în Spania, similară unei comune sau unui cartier. O pedanie face parte dintr-un municipiu mai mare, având o structură proprie, dar fiind subordonată autorităților municipale. Pe scurt, Santiago de Ribera face parte din San Javier. Good to know ;).

Are vibe-ul la care speram și, deși nu am fost niciodată în Cuba, ci doar am văzut filme și documentare la TV, așa vreau să îmi imaginez că se simte Cuba: relaxare, mare, oameni zâmbitori, tihnă, zgomot de pescarusi, ficuși imensi, case pe malul mării… Am făcut o grămadă de poze. Pe străduțele din interior am avut senzatia că sunt din nou în Portugalia, în Faro. Un orășel format 90% din case, străduțe liniștite, curat, terase însorite unde am auzit engleza și limbi nordice, soare, bărci ancorate. O oază de pace în lumea dezlănțuită, locul ăla în care te gândești, fără să vrei, „aici m-aș retrage la bătrânețe”.

Ne-am oprit în fața unei agenții imobiliare ca să vedem prețurile din localitate, așa cum facem în absolut toate locurile în care mergem. Ce să spun! Încurajatoare. Dacă îți place liniștea și vrei să te retragi undeva lângă mare, îți recomand să arunci un ochi și la această variantă. Mai ales că, dincolo de niște prețuri în mințile lor, ITP-ul în Murcia este 8%, nu 10% ca în Alicante. (ITP – este un impozit pe care îl plătești la cumpărarea unei locuințe în Spania și diferă în funcție de Comunitate). Deci, va puteti gasi casuta visurilor aici.

Santiago de Ribera mi se pare genul de loc în care poți să îți lași grijile acasă, să te relaxezi pe plajă, să savurezi o „cerveza” rece și să încerci toate preparatele din mare. E genul de loc care te face să zâmbești și să te întrebi: „De ce nu trăiesc aici?”. Este o destinație care are acel „ceva” care îți dă senzația că ești într-un loc unde totul se mișcă mai încet, unde tot ce ai de făcut e să te bucuri de moment. Dacă viața ar fi un loc, Santiago de Ribera ar fi cu siguranță un loc în care să te simți cu adevărat acasă.

Ne-am plimbat mult pe străduțe și pe malul mării, ne-am așezat la o terasă la soare să mâncăm fructe de mare proaspete, am vorbit, am râs, lucruri simple care bucură sufletul… Mi-am dat seama că, de când mă știu, cam așa am visat să trăiesc. Am visat armonie, tihnă și iubire. Nu, nu îmi pierd speranța de a câștiga și la Loto, ca să duc visul ăsta la desăvârșire, dar până atunci nu scap nicio ocazie să mă bucur de ce am. Viața este făcută din aceste momente mici și frumoase, care nu se cumpără cu bani, dar care au valoare de neprețuit. Și, deși nu am tot ce mi-aș dori, am tot ce îmi trebuie pentru a fi fericită acum. La final, asta contează cel mai mult – să ai curajul să îți construiești propriul Rai din momentele simple, să apreciezi ce ai și să te bucuri de fiecare clipă.

Pe la ora 17 am plecat spre casă pentru că joia este ziua în care ne întâlnim cu prietenii noștri. Am mai „dezbătut” cu Balaur un pic pe drumul de întoarcere subiectul „ce mișto se circulă aici” și ne-am bucurat a mia oară de infrastructura de drumuri a spaniolilor, de care profităm și noi. E greu să nu apreciezi confortul de a merge pe drumuri bune, fără aglomerație, fără stresul de a căuta parcări sau de a te lovi de câte o groapă imensă. Așa că am continuat drumul cu zâmbetul pe buze, mulțumiți de tot ce ne oferă viata pe meleaguri straine, știind că urmează o seară relaxantă cu oameni dragi inimii noastre și, desigur, câteva runde bune de Rummy.

A fost o zi frumoasă pe care am încheiat-o perfect împreună cu prietenii noștri. Îmi place să văd cum ne-am creat universul nostru și aici, în Spania. Viața este un dans continuu între lumină și umbre, iar felul în care alegem să privim lumea din jurul nostru face toată diferența. Frumusețea nu se află numai în lucruri mari și spectaculoase, ci, mai ales, în detaliile simple din fiecare zi. Dacă învățăm să vedem partea bună a fiecărei zile, chiar și în momentele de provocare, atunci viața devine o adevărată operă de artă. Și, la urma urmei, frumosul nu este decât o alegere – o alegere de a vedea cu ochii inimii și de a găsi miracolul chiar și în cele mai mici momente. Frumusețea este în noi și în modul în care alegem să trăim fiecare clipă. De la o discuție cu prietenii până la o plimbare liniștită pe malul mării, totul poate deveni magic atunci când suntem atenți la ce avem și la ce suntem. Aceasta este, cred, adevărata esență a unei vieți frumoase.