Prietenii

Visul meu este o “casa-n verde”. Doar cei foarte apropiati mie inteleg exact expresia, asa ca o sa incerc sa zugravesc o imagine visului meu. Casa in verde este foarte aproape de casa din filmul “Age of Adeline”, mai exact este o casa in mijlocul unei paduri, pe malul unui lac. Da, lacul se afla tot in mijlocul padurii, mai exact fix in fata casei mele, si are un ponton de lemn si o barcuta ancorata cu care sa fac eu lungi plimbari solitare in care sa stau cu gandurile mele si ma dezintegrez de recunostinta si beatitudine in fata frumusetii exceptionale a naturii… Este o casa cu o veranda pe care sunt doua balansoare mega-super-confortabile unde eu si Balaurul stam de vorba in deplina armonie si cliseu hollywood-ian. Casa are tot, tot ce imi trebuie si imi doresc (nu enumar acum, ca sa nu va sperii de tot). Pe scurt, este o casa cu toate facilitatile oferite de civilizatie, dar departe de ea. De civilizatie. Mai exact, departe de oameni. Pe principiul “ma duc eu la ei, ca sa nu vina ei la mine”. Ar fi locul ideal unde sa aplic “metoda strutului” cand imi e greu.

Nu stiu daca va exista vreodata casa asta, dar pana atunci ma bucur tare de casa mea actuala inconjurata de palmieri, care are o veranda generoasa unde se afla doua sezlonguri confortabile unde eu si Balaurul meu stam de foarte multe ori de vorba si unde am petrecut sute de dimineti linistite si seri incantatoare. 😉 Lipseste lacul, dar avem piscina. Nu suntem in mijlocul padurii, dar avem o curte foarte mare plina cu tot felul de plante. Diferit de visul meu ar fi faptul ca este plin de oameni in jur, semn ca traim in civilizatie, lucru care ne confera multe avantaje si facilitati, evident. Visul meu cu casa in verde este un fel de alint si o evadare mentala atunci cand sunt dezamagita in relationarea cu oamenii. Dar cine nu e uneori?!

In 2017, cand am plecat din Romania, traiam intr-o “bula” in care mi se formase aproape certitudinea despre cum e viata, oamenii si ca nu as mai avea prea multe de aflat si invatat. Era bine. Oamenii din jurul nostru erau ori prietenii nostri de o viata sau suficient de vechi incat sa fi depasit etapa surprizelor neplacute, ori oameni cunoscuti mai recent care, cumva, se aliniasera valorilor, energiei si preocuparilor noastre, astfel incat erau integrati si asimilati bulei personale. Cum s-ar zice, ma balaceam fericita in zona mea de confort si mi se parea ca asa trebuie sa fie. Incetasem cresterea si evolutia, mai exact, si nu ma ingrijora acest fapt.

Plecarea din tara este un eveniment care da reset la cam toate domeniile vietii tale. Raman neafectate doar relatiile autentice. Este un moment perfect in care sa afli care erau si daca ai avut vreuna. Si trebuie sa fii pregatit. Noi am fost norocosi. In primul rand noi doi am ramas impreuna si am trecut chiar la un “next level” al relatiei noastre, unul mai frumos si mai solid. Apoi, putinii prieteni pe care ii aveam in Bucuresti au ramas prieteni, semn ca erau din aia adevarati. Si, in plus, ne-au mai intrat in viata cativa care se pare ca ne asteptau aici, in Spania, sa ne cunoastem, sa ne potrivim si sa imbatranim impreuna. Suntem niste norocosi, da, chiar daca ii putem numara pe toti fara sa folosim toate degetele de la maini pentru asta. Esentele tari se tin in recipiente mici si prietenii reali sunt foarte putini…

Nu am ratat ocazia de a intreba o AI care este definitia unui prieten. Iata ce mi-a raspuns… Definiția unui prieten este adesea diferită pentru fiecare dintre noi, dar în esență, un prieten este o persoană alături de care poți fi autentic, care îți oferă sprijin, înțelegere și loialitate, indiferent de circumstanțe. Este cineva cu care împărtășești momente bune și rele, cineva care îți cunoaște atât laturile luminoase, cât și colțurile mai puțin strălucitoare ale personalității tale și totuși te acceptă și te respectă.

Ce atribute trebuie să aibă un om sau o relație ca să-l numim „prieten”?

1. Încredere: Un prieten este cineva în care poți avea încredere totală, cineva căruia îi poți încredința gândurile tale cele mai profunde și secretele tale. Încrederea este fundația oricărei relații de prietenie.
2. Loialitate: Prietenii adevărați sunt loiali. Ei rămân alături de tine în momentele bune și rele, nu doar atunci când totul merge perfect. Ei nu te vor trăda pentru câteva avantaje sau în fața altora.
3. Empatie și înțelegere: Un prieten adevărat nu te va judeca și nu te va face să te simți prost pentru greșelile tale. Te va asculta, te va înțelege și va căuta să te sprijine, chiar și atunci când nu poate face nimic altceva decât să îți ofere un umăr pe care să plângi.
4. Sprijin necondiționat: În prietenie, sprijinul nu vine cu condiții. Prietenii nu te ajută doar atunci când au ceva de câștigat, ci pur și simplu pentru că țin la tine și vor binele tău.
5. Respect reciproc: Un prieten adevărat te respectă pentru cine ești, cu toate defectele și imperfecțiunile tale. Acest respect se reflectă în comportament, în cuvinte și în gesturi.
6. Complicitate și distracție: Prietenii buni nu doar că sunt acolo pentru tine când ai nevoie de ei, dar îți și aduc bucurie. Împărtășesc cu tine momente de râs, amintiri și experiențe care te fac să te simți bine.
7. Comunicare deschisă: Un prieten nu se teme să îți spună adevărul, chiar dacă uneori poate fi incomod. La fel, îți va permite să îți exprimi gândurile și sentimentele, fără teama de a fi judecat.

În final, un prieten adevărat este acea persoană cu care te simți în largul tău, cu care poți fi tu însuți și care, chiar și atunci când lucrurile nu sunt perfecte, te ajută să vezi lumina la capătul tunelului. Prietenia nu se bazează pe perfecțiune, ci pe sinceritate, înțelegere și prezența constantă în viața celuilalt.

Se pare ca gandim asemanator eu si AI. 😉

Unul dintre subiectele despre care ne intreaba cei care vor sa plece din tara, cu care vorbim zilnic, este legat de viata sociala si despre “cum sunt romanii din Spania” si daca “iti poti face prieteni acolo”. Mi s-ar parea o incumetare enorma sa pot sa dau un raspuns corect la aceasta intrebare, dar pot sa povestesc din experientele noastre si a celor cu care am mai vorbit, pentru ca fiecare roman care pleaca din tara viseaza sa isi faca prieteni (si) in locurile unde ajunge.

O sa incerc sa fac o criterizare a romanilor cu care poti intra in relatii cand traiesti departe de tara si a interactiunilor care apar, in functie de situatiile cu care ne-am confruntat noi si pe care le-am auzit povestite de la alti conationali de-ai nostri. Cred ca fiecare popor are specificul lui care se adauga elementelor comune tuturor oamenilor. Ei bine, as incerca sa grupez romanii in cateva categorii.

Prima categorie, cea mai naspa, este cea a “romanului care are un scop” sau “romanul descurcaret”. Este categoria cea mai numeroasa si are multe subcategorii date de educatia si calitatea umana a indivizilor care o compun. Ei bine, in categoria asta intra cei care vad in celalalt un “instrument” prin care ar putea obtine ceva ce isi doresc, dar nu vor recunoaste acest lucru, imbracand totul in costumul “prieteniei”. Este materializarea zicalelor “scopul scuza mijloacele” si “fa-te frate cu dracul pana treci puntea”. A auzit toata lumea povesti cu ruda sau “prietenul” care a venit in strainatate si care a dormit, a mancat, a fost imbracat, sfatuit, invatat, angajat, etc de celalalt care era mai demult acolo si, la final, i-a furat din casa sau l-a vorbit de rau pe cel care-l ajutase sau doar i-a intors spatele cand si-a dat seama ca se poate descurca singur incepand de atunci.

A doua categorie este cea a “romanului care are un scop, dar este pregatit sa plateasca pentru” sau “romanul contabil”. Acestia stiu exact ce vor si ce vor sa obtina de la celalalt si tin o contabilitate clara a favorurilor si beneficiilor primite si oferite, astfel incat la finalul demersului sa le iasa balanta sau, ideal, sa fie pe plus. Ii consider pe acestia romani cinstiti. Pragmatici, dar cinstiti. Acestia construiesc relatii tranzactionale care vor fi, in mod logic, limitate in timp. Sunt conationalii cu care poti face business corect.

Cea de-a treia categorie este cea mai rara si cea mai pretioasa. Este categoria “romanului care isi doreste o relatie autentica de prietenie si e pregatit sa investeasca emotional pentru a o construi” sau “romanul misto”. Asta este singura categorie de oameni in care iti poti gasi prieteni reali in functie de afinitati si preocupari.

Fiecare roman care a plecat din tara cred ca a intalnit macar o persoana din fiecare categorie de mai sus. Arta pentru a ramane luminos si increzator in oameni este sa poti sa ii ignori pe primii, sa ii cantaresti bine pe cei din a doua categorie si sa ii apreciezi mult pe ultimii. Dar, pentru ca exista persoane din toate categoriile, te asigur ca iti poti face prieteni si departe de casa. Trebuie doar sa vrei, sa iti pese si sa fii dispus sa investesti afectiv. Fiecare dintre noi are in lumea asta mare macar un prieten adevarat. Trebuie doar sa il intalnim. Cei mai bogati dintre noi au chiar mai mult de unul. Ce frumoasa e viata cand ne putem bucura impreuna!

Ce pot sa va asigur tinand cont de experienta mea si a tuturor celor pe care ii cunosc este ca veti atrage oameni asemanatori voua. Uitati-va in jurul vostru, la oamenii care va inconjoara: este una dintre cheile de control pentru a sti cum sunteti si ce aveti de facut! Veti sti, astfel, ce trebuie sa “reparati” la voi insiva. Daca va doriti prieteni si (inca) nu aveti, trebuie sa gasiti si ce anume din Dvs va tine departe de o relatie adevarata, profunda.

In timpurile astea de political correctness si de marketing personal intens, eu va sfatuiesc sa fiti autentici! Mergeti impotriva curentului care ne invata falsitatea! Fiti reali, cu bune si cu rele! Dati-va voie sa fiti vulnerabili, sa fiti oameni! Fiecare ne dorim ca prieten un om “adevarat”. Fii tu intai “prietenul prietenului tau”, fa-i fix ce ti-ar placea sa primesti din partea lui si toate celelalte se vor aseza in locul potrivit.

_{Am cautat pe net o poza pentru “loialitate” si mi-au aparut numai imagini cu caini.} 🙁