Tara, tara, vrem racoare!

Balaurul nu iubeste caldura, nisipul si inca vreo 300 de chestii pe care nu o sa le enumar aici. Sa ne concentram la primele doua! Faptul ca locuieste langa mare, intr-o zona calda, se datoreaza exclusiv faptului ca s-a insurat “prost”. Ha ha. Mai exact, ma iubeste si m-a adus unde imi place mie ca sa imi puna nervii pe bigudiuri in fiecare zi de vara cu tanguielile si jelaniile lui. Anul trecut, intr-un exces de iubire m-a dus chiar si de trei ori la plaja. De trei ori intr-un an, desigur. Exces, nene! De atunci, de fiecare data cand il intreb daca vrea sa mergem la plaja, imi spune “pai nu am fost?!” Simte ca si-a facut datoria pentru 15 ani de acum inainte. Nu mai pup eu mare impreuna cu el…

Asa cum ati putea sti de la tv, anul asta, in Spania a venit un val de caldura care a adus inca din luna mai temperaturi de peste 35 de grade in foarte multe zone. Balaurul agonizeaza. Si-a gasit o noua preocupare: isi cauta casa la munte unde spera sa scape de caldura macar pe timpul noptii. A citit, s-a interesat si a localizat cateva variante care, zice el, ne vor multumi pe amandoi. Nu in nord unde ploua mult chiar si pt gustul lui, ci mai aproape…

E sambata. M-am trezit, am deschis incet ochii si…ghici cine statea calm uitandu-se fix la mine?! Ati ghicit. “Hai, imbraca-te ca vreau sa mergem sa vedem niste zone unde as vrea sa ne luam casa.” Aseara l-am lasat pe terasa cufundat in site-urile de imobiliare si m-am dus la culcare. Cine ar fi banuit ca omuletul este atat de operativ?! Dimineata imi gasesc oricum mai greu cuvintele, de data asta, insa, cautam prin toate cotloanele creierului ceva care sa se poate agrega intr-un raspuns. Am facut de cateva ori ca pestele, am deschis gura si am tras aer, dar nu am reusit sa emit niciun zgomot. Singura varianta pertinenta in momentul de fata ar fi fost sa ma culc in nou. Dar, nu am noroc “nu inchide ochii! te astept la cafea si in jumate de ora as vrea sa iesim, ca e destul de mult de condus“. Wtf?!

Dusul rece isi face treaba si ies zambind din baie. E simpatic tare balaurul meu. Cum s-a mobilizat el! E adevarat ca sunt vreo doua saptamani de cand imi zice despre ideea lui de a-si lua “casa de vara” unde sa fuga de caldura in iulie si august. Am considerat-o o idee, nu o urgenta. Dar, pentru ca de vreo doua saptamani temperatura sare bine de 30 de grade in fiecare zi, a devenit urgenta. Pana m-am imbracat si am baut o gura de cafea, masina era scoasa din curte, Remi acomodat si Balaurul vesel si nerabdator. Cum sa te opui?! Mai ales ca este doar prima din escapadele planificate de omuletul meu in diferite zone dintre care va alege castigatoarea. Azi ne vom afla pe granita a trei Comunitati: Castilla La Mancha, Andaluzia si Murcia.

Dupa doua ore de condus intram intr-o zona foarte pitoreasca, cu coline instagramabile pline de pini de poveste. Foarte frumos. Atat de frumos ca am uitat sa fac si poze… Am aflat pe drum ca Elche se afla la o altitudine de vreo 90 m deasupra marii, iar noi suntem acum la 600 deja si continuam sa urcam. Acest lucru face ca noptile de vara sa fie mai racoroase si, implicit, mai prietenoase somnului. Visul si Paradisul Balaurului. Adevarul e ca peisajul este incantator. Imi dau seama ca mi-a fost dor de munte. Cate trasee de drumetie se gasesc! Cata fericire ar fi pe Remi sa poata alerga liber! E foarte frumos! Hai ca nu e o idee deloc rea sa avem si o casuta la munte… Dar sa fie “casuta”. O casuta mica-mica.

Ne oprim in primul orasel din lista, despre care o sa va povestesc putin. Elche de la Sierra. Un oras cu acelasi nume?! Ne aflam in Provincia Albacete, Comunitatea Castilla La Mancha. Parcam in centru si ne plimbam pe jos. Stradute inguste, orasel micut, oameni extrem de amabili, spaniola usor de inteles. Cica spaniolii din Castilla La Mancha vorbesc cea mai pura castellana. Ne asezam la cafea si aflam ca orasul de pregateste de sarbatoare: Corpus Christi – Alfombras de Serrin (covoarele din rumegus).

Sarbatoarea Corpus Christi este, alaturi de doar cateva alte momente importante (Vinerea Mare sau Craciunul, de exemplu), o zi de sarbatoare centrala in cadrul religiei catolice. Dumnezeu vine in vizita. Dincolo de faptul ca sunt credinciosi sau necredinciosi, toti, ca niste gazde bine crescute, respectuoase si primitoare, ofera din partea lor, din casa lor si chiar din inima lor, tot ce au mai bun. Dar, nefiind multumiti doar cu atat, in timpul unei lungi nopti de eforturi asumate cu bucurie, intind covoarele multicolore ale bun-venitului, oferind ceea ce au mai de pret: efortul si, mai ales, frumusetea. Covoarele de Rumegus din Elche de la Sierra sunt, pentru locuitorii orasului, cea mai mare mandrie a lor. Ele arata munca, efortul si entuziasmul pe care vecinii il pun an dupa an pentru a infrumuseta strazile cu ocazia sarbatorii Corpus Christi. Inceputurile acestei minunate manifestari artistice dateaza din 1964 si reusesc sa uneasca oameni mari si mici, localnici si vizitatori, intr-o fabuloasa munca colectiva. Intregul oras ramane treaz o noapte intreaga pentru a realiza aceasta minunata lucrare culturala.

Unul dintre lucrurile care ma impresioneaza cel mai tare in Spania este spiritul asta de comunitate. Au nenumarate sarbatori care nu se pot face decat impreuna. Oamenii ies din case, muncesc cot la cot, isi consuma timpul si energia pentru ceva ce apartine intregului oras. Asa sunt si Alfombras de Serrin. Nu e vorba doar despre covoarele acelea superbe, ci despre zecile de oameni care stau o noapte intreaga pe strada ca sa creeze ceva frumos impreuna.

Dupa ce povestim cu doamna care ne-a servita cafeaua, extraordinar de amabila, plecam mai departe. Intram pe drumuri de munte (cam cum e la noi DN1 intre Sinaia si Predeal). Peisajul este superb. Ma bucur ca un copil. Ce zi frumoasa!

Ne mai oprim in cateva localitati. Cele mai mari in care am ajuns au fost Elche de la Sierra si Riopar, restul au fost satuce cu cateva sute sau mii de locuitori, locuri pitoresti in care iti poti imagina usor o viata tihnita, traita cu sens. Peste tot oamenii extrem de amabili. Oricum spaniolii sunt amabili; va dati seama ce inseamna “extrem de amabili”?! Cam asa cum ar fi frumos sa fie toti oamenii unii cu altii pentru ca viata pe pamant sa aiba usoare irizatii de Rai. Stop, sa nu ma pornesc!

Am vazut azi o parte din Parcul National Los Calares del Mundo de la Sima (am incercat sa incercuiesc pe harta zona). Superb. Peisaje frumoase, vreme buna, trafic ideal, drumuri perfecte. Am vizitat cateva localitati, am memorat multe zone. Ne-am oprit sa mancam la un restaurant local, cu mancare locala. Buuun. In timp ce stateam la masa, am facut o usoara recapitulare a zilei: Peste tot e frumos in Spania! Ce ne facem?! Cum o sa reusim sa alegem ceva? Balaurul are, bineinteles, solutia: dintre variantele care vor ajunge la baraj, o alegem pe cea unde este cel mai frig. V-am zis ca e cel mai destept baiat, da?!

Am hotarat sa mergem sa vizitam si zona cealalta, dar, de data asta, o sa ne cazam cateva zile in zona, sa exploram mai temeinic. Abia astept. Luna iunie este o luna plina de calatorii planificate demult. Abia spre sfarsitul lunii o sa reusim sa continuam escapada prin Spania in vederea gasirii casutei unde sa se ascunda caldurosul familiei vara. Acum am avut timp putin de plimbat si vizitat. Grosul actiunii urmeaza. Am facut cam sase ore pe drum (dus-intors, desigur). Data viitoare ne organizam mai bine.

Pe drumul spre casa, cu muntii ramanand incet in urma noastra si cu Balaurul deja facand planuri pentru urmatoarea explorare, m-am gandit iar cat de mult ne-a schimbat viata mutarea asta in Spania. Nu pentru ca aici ar fi o viata perfecta. Nu exista asa ceva. Ci pentru ca aici am invatat, incet, sa traim altfel.

Parca oamenii au mai mult timp unii pentru altii. Mai multa rabdare. Mai multa caldura. Mai putin stres din acela care macina sufletul zi de zi. Aici am redescoperit bucuria lucrurilor simple: o cafea bauta fara graba, o plimbare seara, drumurile astea spontane prin locuri frumoase, oamenii care iti zambesc sincer, senzatia ca viata nu fuge mereu de tine.

Si cred ca asta am cautat noi, de fapt, fara sa stim sa punem in cuvinte. Nu doar soare, palmieri sau mare. Ci un loc in care sa simtim ca traim. Cu mai multa tihna. Cu mai multa bucurie. Cu sufletul mai usor.

Am gasit!

Daca va bate gandul sa schimbati locul in care traiti si alegeti Spania, nu uitati ca suntem aici de aproape 10 ani si avem o tolba de experienta, sfaturi si indrumari. +34642181363