Ce am castigat si ce am pierdut de cand m-am mutat in Spania

Daca ar fi sa aleg din nou, m-as muta in Spania fara sa stau pe ganduri. Spun asta cu toata convingerea, desi stiu ca afirmatia ii va surprinde pe unii, pentru ca, in acelasi timp, pot spune cu aceeasi sinceritate ca mutarea intr-o alta tara m-a costat mai mult decat mi-am imaginat atunci cand am facut acest pas. V-am zapacit, nu?! Uneori sunt profunda si complicata incat ma depasesc si pe mine insami. Si am de gand sa fiu cam deep in articolul asta…

Asta este partea despre care se vorbeste cel mai putin atunci cand cineva emigreaza. Cei din jur vad doar rezultatul. Vad pozele din vacante, vremea frumoasa, stilul de viata, plimbarile, experientele noi. Dupa pozele mele de pe Facebook, foarte multe cunostinte cred ca am castigat la Loto sau ne-am descoperit o matusa batrana, pe moarte si putred de bogata. Intre noi fie vorba, este tot ce imi doresc: sa am atatia bani cat isi inchipuie unii ca avem… Revenind, mai rar se vorbeste despre ceea ce ramane in urma, despre lucrurile pe care nu le mai poti recupera si despre sentimentul ala ciudat ca, dupa o vreme, nu mai apartii pe deplin niciunui loc.

Spania mi-a oferit multe. Mi-a oferit liniste. Mi-a oferit un ritm de viata mai asezat si m-a invatat ca nu totul trebuie trait in fuga si in comparatie cu altii. Am invatat sa ma bucur de lucrurile simple, sa acord mai multa importanta timpului petrecut cu familia si sa inteleg ca viata nu inseamna doar munca, griji si planuri amanate la nesfarsit. Viata nu inseamna doar sa ai, sa strangi si sa “te realizezi”. Viata inseamna sa traiesti. Si asta se invata cel mai greu.

Am castigat in Spania experiente pe care probabil nu le-as fi trait niciodata daca ramaneam in Romania. La unele as renunta cu mare bucurie… Am cunoscut oameni, am descoperit locuri, am invatat o alta limba si o alta cultura. Si, poate cel mai important, m-am descoperit pe mine, de fapt am descoperit o alta “eu” despre care habar nu aveam. Pentru ca viata intr-o alta tara te schimba. Te obliga sa iesi din zona de confort si sa te reinventezi de multe ori.

Dar orice alegere are un pret.

Am pierdut momente pe care nu le voi mai putea retrai. Am lipsit de la aniversari, de la sarbatori, de la intalniri de familie si de la multe evenimente importante. Au existat momente in care as fi vrut sa pot ajunge acasa in zece minute. Am pierdut confortul dat de cunoscut. Am spart “bula” in care traiam si am cosntatat, de multe ori, ca poate fi ntare urat in afara ei…

Am pierdut si oameni iubiti. Unii au ales sa plece la Cer fara sa ne putem lua ramas-bun, altii au disparut nu pentru ca am vrut, ci pentru ca distanta schimba relatiile. Unele prietenii rezista, altele se estompeaza. Uneori fara certuri, fara explicatii, pur si simplu pentru ca fiecare isi continua viata in directii diferite. Am descoperit ca distanta este un test pe care nu toate relatiile il trec.

Si mai exista ceva ce inteleg foarte bine cei care traiesc de multi ani in strainatate.

Dupa o vreme, nu te mai simti complet nici aici, nici acolo. In Spania voi fi intotdeauna “romanca”. In Romania sunt deja “cea din Spania”. Nu mai apartii pe deplin niciunui loc si, oricat de frumoasa ar fi viata pe care ti-ai construit-o, exista mereu o parte din tine care ramane suspendata intre doua lumi. Ai doua case si, in acelasi timp, niciuna nu iti mai apartine complet.

Viata nu trebuie sa fie o competitie intre “cei de aici” si “cei de acolo”. Fiecare alegere vine cu un pret. Fiecare dintre noi a ales ceea ce a considerat mai bine pentru el si pentru familia lui. Iar fiecare alegere vine la pachet cu bucurii, regrete, dor, satisfactii si intrebari fara raspuns. Si poate ca, indiferent unde traim, avem tendinta sa idealizam ceea ce nu avem. Cei din Romania viseaza la viata din afara, iar multi dintre cei din strainatate ajung sa idealizeze o Romanie care, intre timp, s-a schimbat sau care exista doar in amintirile lor.

De multe ori aud oameni spunand ca nu s-ar mai intoarce niciodata in Romania. Altii spun exact opusul si sustin ca nimic nu se compara cu sentimentul de a fi acasa.

Eu cred ca adevarul este undeva la mijloc. Daca ar fi sa aleg din nou, m-as muta fara sa clipesc in Spania. Dar nu as spune niciodata ca am castigat tot. Pentru ca fiecare lucru pe care l-am castigat a venit la pachet cu ceva ce am pierdut. Acesta este pretul pe care il platesc toti cei care aleg sa plece.

Dupa aproape 10 ani petrecuti aici, am ajuns la concluzia ca “acasa” nu este un loc pe harta. Acasa sunt oamenii pe care ii iubesti, amintirile pe care le porti cu tine si locurile in care te simti in pace cu tine insuti.

Cel mai mare castig pe care mi l-a adus mutarea in Spania nu este viata intr-o tara perfecta, pentru ca nu exista asa ceva. Ci intelegerea faptului ca fericirea nu depinde de coordonatele GPS, ci de felul in care alegem sa ne construim viata, oriunde ne-am afla.