Insomnia revelatoare

Dupa o perioada de tot maro-ul de peste doua saptamani, in care in zona noastra de Spania a plouat incontinuu, ieri a iesit un pic soarele si ne-am putut bucura de o dupa-amiaza fara umbrela. Ca urmare, am luat catelul si am plecat intr-o plimbare lunga pe plaja. Cand am avut facuti cei zece mii de pasi recomandati, iar Remi limba atarnand lunga pe partea stanga, ne-am oprit la o terasa ca sa adapam patrupedul si bipezii. Mie, cea care a inceput sa bea cafea abia in Spania si doar ocazional, ce idee imi vine?! Ia sa imi comand eu si o cafea, “dar, va rog, sa fie fara cofeina”. L-am vazut pe ospatar cand mi-a adus-o ca a ezitat cand l-am intrebat daca “sigur e fara cofeina, da?”, dar m-am gandit ca s-a fastacit in fata accentului meu in spaniola.

Ei bine, era cafea normala. Am aflat azinoapte cand, pe la 2 noaptea abia ma gandeam ca ar fi cazul sa ma culc. In fine, m-am bagat in pat speriata de ora, nu zdrobita de somn.

Laurentiu dormea deja de cateva ore, norocosul. Ma enerva respiratia lui linistita si eram invidioasa pe faptul ca la el cafeaua nu are niciun efect, nici atunci cand ar fi cazul. “Hmmmm, ia sa ma gandesc ce fac maine, sa ma organizez bine ca tot am timp, atunci cand ma trezesc, sa intru direct in program!” Cate pot sa iti treaca prin minte noaptea, cand e liniste si cand tot ce ar trebui sa faci ar fi sa dormi…

“Cica nu e bine sa dormi pe burta; cel mai indicat e pe spate. Dar cine poate dormi ca scandura?! Nu o sa ma plictisesc in cosciug de pozitia asta? Nu, e clar: eu nu pot adormi pe spate.” “Hai, nu incepe cu corectarea pozitiei de somn tocmai acum in creierii noptii! Culca-te! Doooormi!” “Oare dorm in pozitia fetusului pentru ca mi-a placut in burta la mama sau o demonstra vreo carenta afectiva?!” “Hai, taci, ca esti bine! Nu pare sa ai nevoie de psihoterapie, ci doar de somn.”

Beep stins pe telefon. E Andreea. Am setat telefonul ca numai la mesajele si apelurile ei sa sune dupa miezul noptii. “Ce-o vrea copilul meu la ora asta?! E cu o ora mai putin la ea, dar totusi…” Iau telefonul. Lumina lui imi irita retina si ma mai trezeste putin. “Te iubesc, mami”. “Awww, ce copil bun si iubitor! Sunt o norocoasa! Dar la 2 noaptea?! Hai, lasa pretentiile: bine ca iti scrie!”

“Aoleu, e 2h40!!! ce sa fac ca sa adorm?!”

Am numarat cirezi de vite, herghelii de cai, stoluri de pasari. S-a facut 3h30. Da, stiu, numar rar si constiincios. “Aoleu, sunt tot treaza!” Stiati ca stolurile se numara mai greu?! Zboara haotic pasarile mele. Oi fi numarat unele de doua ori… Ha ha! “Aoleu, sunt si glumeata la ora asta!”

“Uf, am uitat sa pornesc masina de spalat vase! Offff…” “Nu, nu ma dau jos din pat ca imi sare somnul.” “Care somn?! Pasol na bucatarie, ca e kilowatul ieftin noaptea si o sa adormi multumita pentru ca, in sfarsit, ai facut si tu economie!”

Remi, care doarme in bucatarie, se uita la mine cu ochii carpiti de somn “Nenorocitul, el poate dormi. Ce ma oftica!” “Cum o fi sa fii caine?! El e un caine iubit si rasfatat. Oare isi da seama ce bine a prins?!” Aww, ce blanita pufoasa are! Ce energie buna iti da un catel care se bucura de fiecare data cand te vede! INDIFERENT DE ORA!!!! Aoleu… e ora 4! “La Revelion nu am rezistat atat. Oare ce fel de cafea mi-o fi facut omul ala?! Trebuie sa merg sa il intreb pentru viitoarele petreceri.”

“Sa bag si rufe la spalat?! Nu, nu, gata, baga-te in pat! Lasa economia pentru alta zi!”

Parca ma ia somnul… “Ia sa stau cuminte si sa nu ma gandesc la nimic ca sa adorm repede! Cum e posibil sa nu te gandesti la nimic? Tocmai ma gandesc la cum sa nu ma gandesc.” Intunericul nu ar trebui sa ma traga la somn?! Incep sa imi fac masaj relaxant pe frunte. Cate intrebari si subiecte idioate iti vin in minte cand nu poti adormi! “Stiati ca girafa e singurul animal care isi poate baga limba in ureche?! Cica are limba de 50 de cm.” Cum mi-a venit asta in minte?! Intind mana in intuneric si incerc sa imi dau seama cam cat inseamna 50 de cm. Oare e delirul lipsei de somn sau cum de imi trec prin minte atatea ganduri fara nicio legatura unul cu altul?!

Pe una dintre cele mai bune prietene ale mele am cunoscut-o aici, desi am trait in Bucuresti amandoua, chiar daca ea este de loc din Moldova. Si ea mai are insomnii. Sa ii trimit un mesaj sa vad daca doarme?! Ce idei am!

Stiati ca pentru bucuresteni expresia “esti un moldovean” e sinonima cu “ba baiatule, esti o jigodie de om” si nu reprezinta nicidecum o localizare geografica, ci un atribut descriptiv?! Poti fi “moldovean” si daca te-ai nascut la Alba Iulia, dar nu te ajuta caracterul. Doar cand locul nasterii dubleaza elementul cu care poti fi descris, stii sigur ca te afli in fata unei mizerii de om. Am cunoscut si din astia. Tot aici. Oare de ce exista si oameni asa?! Si oare de ce, uneori, ne apar in drum?! Cat de sarac sufleteste trebuie sa fii ca sa nu-ti fie rusine cand te uiti in oglinda?! Simt ca o cotesc spre filozofie. Stooop! Cat o fi ceasul?!

Laurentiu viseaza. Incepe sa pufaie. “Ah, nu, nu, vreau liniste! Nu vezi ca ma concentrez sa adorm?!” Il imping cu piciorul. Tace. Cica un om nu poate rezista fara sa doarma mai mult de 11 zile. “Aoleu, mai am 10.”

Daca maine ar fi trebuit sa merg la serviciu? In 3 ore maxim ar trebui sa ma trezesc in cazul asta. Cred ca as fi zombi toata ziua cu 3 ore de somn la activ. “Care 3 ore, optimisto, e aproape ora 5.” “Mi-ar placea sa merg la serviciu..” De fapt, mi-e dor de senzatia data de siguranta aia pe care ti-o confera o rutina remunerata. Desi, atunci cand lucram angajata visam exact la viata pe care o am acum in care “ceva” sa iti aduca bani tu stand acasa. Principiul ramane bun, doar sumele le-as modifica… Hmmm…

Si, deodata, in incremenirea perfecta a noptii, pleosc…

Ce idee! Nu, nu poate fi adevarat! Refac calculele in minte. Imi da la fel. Ma agit. Imi creste pulsul, imi aud inima. Bine, e si foarte liniste. Se rotesc cifrele in capul meu. Gata, ma dau jos din pat. Ma duc in birou, il inund in lumina, smulg o hartie din imprimanta si incep sa scriu. Adun, impart, inmultesc… Nu scot radical pentru ca nu mai stiu cum se face. Integrale si linite nici nu am stiut vreodata. Da, imi da! Am calculat bine. Imi vine sa il trezesc pe Laurentiu sa ii arat. Nu, numai daca as castiga la Loto as avea dreptul sa ii stric somnul si…nu e cazul, mai ales acum cand stiu ce pretios este. Somnul. Mai calculez o data, cu o alta varianta. Iese la fel. Bingo! Am gasit o metoda de a investi banii cu profit mai mare decat cea pe care o avem acum.

Ma reintorc in pat. Ma gandesc ca imi va fi si mai greu sa adorm acum, inflacarata de idee. Deci, cu o investitie similara poti scoate dublu. Hmmm…. <Chime Time sound> Imi suna alarma. Am adormit pana la urma, deduc. E ora 9. Dimineata. Cobor din pat fara vreo urma vizibila a zbuciumului de azinoapte. Guru Financiar al familiei citeste in salon. Cu parul ciufulit si vocea gurural-matinala ii arat hartia pe care am scris azinoapte “revelatia” si i-o explic. El ma asculta dubitand si, ca orice stapan pe materie, pozeaza sceptico-negativ incepandu-si raspunsul cu “nu”. “Stai, stai, nu te grabi, maestre! Fa si tu calculele!”. Ia hartia. Scrie in liniste. Face pauze. Se mira. (cunosc prea bine mutra lui, fiecare rid si fiecare grimasa). Nu poate recunoaste fatis ca imi fac bine insomniile. Zice “mda, mda…”. Mormaitul asta dublat de un zambet sugrumat (nu poate sa laude sau sa aprecieze plenar) stiu ca inseamna “bravo, mai fata, buna idee”. Acum tocmai l-a sunat o cunostinta din Romania care vrea sa-si investeasca economiile in Spania si al meu ii povesteste despre cum exista o varianta, chiar mai profitabila decat cea despre care a scris deja de multe ori pe Facebook si care i-a determinat si pe altii sa o copieze si sa creada ca e a lor.

Astazi iesim la cafea in oras. Stiti unde, da?! Avem de vorbit si planuit acum ca socotelile ies mai bine decat stiam noi. Va astept mesajele la noapte. Pe la 3 e bine?! :))