Surprize neplacute

Am primit de la o prietena o fabula care descrie cel mai bine partea cea mai neplacuta din experienta noastra spaniola: interactiunea cu unii dintre romanii care ne-au cerut ajutorul pentru a se muta si ei in acelasi oras cu noi. Cum nimic nu e intamplator in viata asta, am primit poezia exact in perioada in care ma amaram foarte tare din cauza tupeului, a lipsei totale de bun simt sau recunostinta a unei familii a carei viata s-a schimbat fundamental in bine si datorita noua. Va las aici “povestea” in versuri inspirata din realitatea urata a relatiilor interumane doar pentru a va consola pe cei care ati avut experiente similare.

PORCII ÎN OSPEȚIE (fabulă)

Un purcel, cu râtul mare, gros la trup ca un cârnaț,

Se porni în lumea mare, cu purcica lui la braț…

Își făcură socoteală pe la cine o să treacă

Și chitiră cam pe unde ar fi bine să petreacă.

Azi, la unu-n ospeție, mâine – la o altă casă.

Profitau din plin purceii și se așezau la masă.

Nu aveau vreun pic de jenă în obrazul lor porcesc,

Ocupați cu clefăiala, n-aveau timp de… mulțumesc.

Îi veni și rândul caprei să-i primească-n Casa Mare,

Că știa o lume-ntreagă cât e ea de primitoare.

Curățică, gospodină, capra frunze dulci culese.

Împleti colaci, sarmale, și-i pofti în capul mesei.

Porcii însă, cum li-i firea, prea sătui și prea obraznici,

Începură alintatul, criticând al caprei praznic:

– Parcă astea sunt sarmale? Prea sărace, prea cu varză…

E orezul fără carne, mămăliga nu-i mai brează…

Și, dacă suntem prieteni, să uităm de etichetă!

Poate ai ceva aparte, că mi-e scroafa la dietă!

Și-apoi, drăguliță soră, casa noastră e departe,

Nu putem dormi afară, hai, primește-ne pe-o noapte!

Educată și cuminte, capra le dădu de toate,

Și-aștepta să plece porcii, după zile numărate.

Însă ei nici gând de ducă… o duceau la capră bine –

Fără nicio osteneală aveau adăpost și pâine!

Pe cearșafuri înălbite, sforăiau până în zori…

Începeau cu mofturi ziua, scârnăvindu-se prin flori.

Și cereau mâncare multă, clefăind și criticând,

Ba se îmbătau „ca porcii”, toată casa răsturnând.

Și-i privea, sărmana capră, cum se alintau la masă,

Că-i secase și răbdarea, cât îi găzdui în casă.

Nu putea să le mai rabde râturile îngroșate,

Care o țineau de proastă de atâta bunătate.

Și-ntr-o zi, cam încruntată, le deschise iute poarta

Și le zise: – Iaca, drumul, dacă vreți, va dau și harta!

– Vai de noi! se indignară porcii unul câte unul,

Cum, ne dai așa afară, cum rămâne cu dejunul?

Poate măcar niște dulciuri, vreo plăcintă la plecare?

Vreo pălincă, vin la sticlă – ne așteaptă drumul mare…

Însă capra le răspunse: – Eu încep numărătoarea…

Vedeți coarnele? Îndată am să vă grăbesc plecarea!

Uite-așa plecară porcii, ducând sfoară-n lumea mare –

Că e rea și prea zgârcită capra… și-i neprimitoare…

Morala:

Voi, care-așteptați, în fine, de la porci vreo mulțumire,

Veți avea doar zile fripte, iar în rest – dezamăgire…

Și mai este înc-o vorbă, din vechime, dacă-o știți:

„Nu mai dați porcilor perle”, că rămâneți voi prostiți…

Diana Sava Daranuța

Ar fi atat de multe de povestit, din alea triste si urate, incat as “murdari” energia buna cu care am inceput acest blog… O sa ma rezum doar la a zice ca sunt multi oameni rai, urati si ieftini in lumea asta, asa ca posibilitatea de a nu intalni este nula. Oamenii pe care ii ajuti au cea mai mare probabilitate sa nu te “ierte” pentru ca ai fost bun. Fiecare compatriot stabilit aici are macar cate o istorie similara. Prea multi romani nu pot trai sentimentul recunostintei, iar cand ar trebui sa o faca, ii schimba polaritatea si o transforma in dusmanie, rautate, ura. Nici un bine nu ramane nepedepsit!

Nu stiu cum este in comunitatile altor nationalitati, dar la noi e, in multe cazuri, urat.

Gata, m-am amarat suficient! Mai ales ca noi traim intr-o comunitate pe care ne-am format-o aici, din familii intalnite intamplator (!), total diferita de ceea ce am scris mai sus. Pare utopic sa vreau padure fara uscaturi, nu?!

Fiti atenti cu perlele, dragii mei!

O capra. 🙂