Octombrie

Deja am spus de cateva ori ca 2023 este cel mai dens, original, ciudat-de-a-dreptul an de care imi aduc aminte sa il fi trait pana acum. Iar octombrie a fost luna cea mai plina din acest an. Imaginati-va! Plina cu de toate. Cred ca o sa ajung dependenta de senzatii tari, diverse si multe. Cand o sa am o perioada linistita o sa ma apuce depresia. Glumesc! Ador linistea, pacea si timpul pentru citit. Abia astept sa vina zilele de lene si de Netflix.

Revenind, scriu articolul asta pentru a-i raspunde cuiva drag mie care, dupa ce a vazut pozele frumoase cu iz de vacanta pe care le pun pe Facebook (in locurile in care traim cam peste tot unde intorci capul pare o carte postala), si-a imaginat, cu bucurie, ca singura noastra preocupare este sa ne plimbam si ca singurele decizii pe care le luam zilnic sunt legate doar de destinatie si, eventual, de meniu. Sper sa vina si timpul asta, pentru ca sper ca “celui care cere i se va da”, nu-i asa?! Nu stiu ce ii cereti voi lui Mos Craciun, dar eu ii cer de multi ani sa imi aduca linistea si confortul de a putea face doar ce imi place, fara nicio grija lumeasca. Iar ce imi doresc cel mai mult este casa mea “in verde” unde sa traiesc cu iubitul meu, iar dupa atatia ani in care am facut altceva, sa ne bucuram de rasarituri si unul de altul pe saturate ❤️. Deci, lasati-l pe Mos sa se concentreze, va rog, ca are treaba!

Continuand si revenind din nou cu picioarele pe pamant, dar intr-un loc frumos, in luna octombrie am avut musafiri (oameni dragi sufletelor noastre) in fiecare saptamana, am facut doua zboruri, in Romania si UK, am cumparat vreo 6 apartamente (pentru altii, lasati invidia!) dintre care pe cateva le-am si inchiriat, iar la celelalte am inceput renovarile. In tot acest timp, in fiecare zi, ne-am intalnit cu oameni noi sau cunoscuti. Cu unii am fost sa isi obtina NIE, cu altii la masa 😂. Au fost multe zile luna asta cand nu m-am intalnit cu Laurentiu decat seara, cand ajungeam acasa, usor zdrobiti. Totusi, ne place ce facem, chiar daca uneori, nu des, Slava Domnului, cunoastem si persoane pe care am fi preferat sa le ocolim in alte ocazii. De cand am venit aici si interactionam cu atata lume, am intalnit tipologii de oameni despre care habar nu aveam ca exista in alta parte decat in filme. Asta este cea mai interesanta si mai provocatoare parte a activitatii noastre, dar si cea mai interesanta. Am invatat despre oameni mai multe decat despre imobiliare (normal, si subiectul e mai vast).

Avem o pagina de Facebook https://www.facebook.com/groups/2980826438894120 unde nu am mai apucat sa scriem nimic de foarte mult timp. In ciuda acestui fapt, ne suna tot mai multa lume care, cumva, a auzit de noi. Cel mai frumos lucru pe care l-am auzit in ultima perioada a fost de la o doamna care mi-a spus ca viata ei s-a schimbat dupa ce a descoperit blogul meu. Ce frumos! Ce onoare sa exist si in viata unor oameni pe care nu i-am intalnit niciodata! Tot luna asta prietenii nostri de o viata s-au hotarat sa se casatoreasca, iar noi le vom fi nasi. Octombrie cu de toate… Am pus seminte si pentru un 2024 frumos.

Atunci cand sunt foarte obosita sau dezamagita de vreo interactiune cu oamenii, imi amintesc de primul nostru an in Spania si imi doresc sa fi fost doar un “sample” pentru ce va sa vina. In fiecare dimineata, dupa ce Andreea pleca la scoala, ieseam sa ne bem cafeaua undeva pe malul marii. Mi se parea ireal sa ma bucur in fiecare zi de un timp doar pentru sufletul meu. De aceea, orice mi se pare urat, greu sau trist in ultima vreme il simt compensat in avans de perioada aia. Dupa cafea, ori ne plimbam ca doi pensionari straini instariti pe malul marii, ori ne urcam in masina si vizitam cate un orasel necunoscut din apropiere. Pe scurt, am fost cam un an intr-o vacanta totala care pe Laurentiu il tulbura teribil, atat era de bine. Corporatistul din el, obisnuit cu minim 6 meeting-uri pe zi si cu nenumarate si foarte diverse deadline-uri, se cocosa sub povara libertatii absolute si a vietii fara ceas. Eu ma obisnuiesc foarte, foarte usor cu binele; nu-mi pune deloc probleme. Sunt pregatita oricand pentru stachete din ce mai ridicate in directia asta. 😉

Nu muncim cu orar fix. Sunt zile care au 5 ore de munca, dar sunt si zile care au 14, dar sunt si zile libere (foarte putine in ultimul timp). E o munca care, cumva, ea ne-a ales pe noi si care s-a autoconturat in timp. Avem satisfactia de a-i putea ajuta pe altii. Ne hranim mult din bucuria celorlalti. Ne-am facut prieteni noi la o varsta la care nu te mai astepti la asa ceva.

Desi anul asta a inceput cu o situatie care m-a afectat foarte tare vreo cateva luni, restul parca s-a simtit dator sa compenseze prin giumbuslucuri, bucurii si emotii frumoase tristetea mea din prima parte. A doua jumatate a anului a venit ca un balsam, iar octombrie a fost, pana acum, asul pe care l-a scos din maneca 2023. Nu o sa intru in detalii, dar luna asta a fost pentru mine cea mai frumoasa si coplesitoare de pana acum. S-au intamplat lucruri incredibile. Sunt fericita si recunoscatoare.

Daca anul urmeaza modelul, noiembrie se anunta extraordinar, iar decembrie o luna a cadourilor adevarate. Abia astept!