Turron

Unul dintre produsele specifice spaniole din zona noastra este Turron-ul. Este un fel de dulce obținut prin fierberea mierii (sau a zaharurilor) la care se adaugă migdale decojite și prăjite. Această masă poate fi îmbogățită cu albuș de ou pentru a emulsiona. Ulterior, această pastă este frământată și, în mod tradițional, i se dă forma finală de tabletă rectangulară sau tortă. Este specifică mai multor zone din sudul Europei și se consumă în mod tradițional în timpul Crăciunului în Spania și Italia, fiind de asemenea preparată în țările anterior colonizate de imperiile spaniol și portughez, în special în America Latină.

Cea mai cunoscută regiune producătoare de turrón din Spania se află în provincia Alicante, dar și, în măsură mai mică, în provinciile Toledo și Lérida, în municipiul Casinos (provincia Valencia), în Cherta (provincia Tarragona) și în municipiile extremeño Castuera și Garrovillas de Alconétar.

Turrónul tradițional spaniol este realizat în principal în două tipuri: turrónul de Alicante, cu migdalele vizibile, care este popular denumit „turrón dur”, și turrónul de Jijona, care are migdalele măcinate și o textură pastoasă, fiind cunoscut ca „turrón moale.” Ambele varietăți fac parte din gastronomia de Crăciun spaniolă. Producția de turrón se concentrează în special în zonele de patiserie tradițională din Jijona și Biar, în provincia Alicante (Comunitatea Valenciană), și în Agramunt (Catalonia). La Casinos, deși se produce și „turrón dur”, se comercializează în principal o varietate de „turrón moale” de producție proprie.

Migdalele sunt ingredientul principal al turrónului de Alicante. Acesta trebuie să aibă, cel puțin, un conținut de 46% din greutate de migdale. Migdalele decojite sunt prăjite în tamburi rotativi numiți prăjitoare; atunci când migdalele ajung la punctul dorit de prăjire, se adaugă albuș de ou diluat ca agent de albire pentru a obține „punctul de bilă” (punto de bola). Mierea utilizată trebuie să provină din Comunitatea Valenciană, fiind încălzită și adăugată la migdalele prăjite, amestecând bine cu spatule. Masa rezultată este turnată în forme de tip cutie, acoperite cu obleas (sau „pâine de îngeri”). Aceste bucăți, cântărind între cinci și șase kilograme, erau cele folosite de turroneri atunci când se deplasau pentru a vinde blocurile, fie la feliere, fie cu amănuntul.

Jijona este un oras aflat in interiorul Provinciei Alicante faimos datorita productiei sale de turron. Ingredientul principal al turrónului de Jijona este tot migdala, dar acesta conține o proporție mai mică din acest fruct uscat decât turrónul de Alicante. Turrónul de Jijona (sau turronul moale) se obține dintr-un amestec de migdale prăjite, albuș de ou și miere.

Migdalele decojite sunt prăjite în cilindri rotativi, încălziți la foc intens, numiți „tostadores.” Într-un fel de mixer rotativ, cunoscut sub numele de „mecánica,” se fierbe o amestec de zahăr și miere, în cantitățile necesare pentru a respecta specificațiile.

Odată obținută masa pentru turrónul de Alicante, în loc să fie turnată în forme, masa caldă este întinsă manual în foi de aproximativ 1 cm grosime pe mese sau suprafețe de răcire. Odată ce foile s-au răcit, se procedează la măcinarea lor în mori de granit, obținându-se o masă cu un aspect similar turrónului de Jijona, dar cu o granulometrie mai mare (din cauza rupturii migdalelor care sunt încă prea mari). Aceasta trece prin diverse rafinări până devine o masă fluidă.

Masa este introdusă în cazane cu o capacitate de 50-60 kg, pentru a suferi o a doua fierbere moderată, acompaniată de un batere mecanic incorporat, cunoscut sub numele de „boixets.” Prin mișcările „boix”-ului se obține compactarea și fierberea adecvată a masei. Dacă turrónul este granulat, se adaugă o a doua cantitate de migdale prăjite și tăiate (granito de almendra) la masa rezultantă. În timp ce este cald, masa este „arremată” (obținându-se textura dorită – proces realizat de Maestrul Turronero) și este turnată în cutii de 6 kg, fără a fi acoperită cu oblea (“paine de ingeri” – e un fel de foaie alba care se topeste in gura).

As asemana un pic turronul de Jijona cu halvaua turceasca. Imi amintesc de cutiile acelea de metal in care se vindea halvaua in Romania, pe timpul lui Ceausescu. Este asemanator cu halvaua, dar mult mai bun. Deja a aparut in supermarketuri turronul. Se gaseste de cumparat doar inaintea sarbatorilor de iarna. In restul anului gasesti sa cumperi turron doar in Duty Free-ul din aeroport.

In afara de cele doua varietati clasice, traditionale, se fabrica tot felul de turron-uri. De exemplu, exista turron de alune, de fistic, martzipan, de ciocolata, etc. Niciunul, insa, nu le egaleaza pe cele consacrate. Sunt bune de iti vine sa il citezi intruna pe Labis “Mananc si plang. Mananc“.

Inainte de Craciun incepe dezmatul culinar. Ca sa mai strangi bani de turron, vinzi cantarul pe care nici nu e bine sa il mai folosesti pana prin martie, ca sa poti sa iti mentii self-esteem-ul cat de cat in parametri. Dupa ce ai rupt-o-n fericire cu varietatile de turron incepand din octombrie, in decembrie bagi cozonaci si sarmale ca sa simti si “gustul de acasa”. Apoi eviti sa te mai plimbi pe plaja ca sa nu te arunce in larg cei de la Greenpeace.

E viata buna si frumoasa in Spania: mancare buna, vremea frumoasa. La un moment dat, insa, trebuie sa renunti la oglinzile din casa ca sa poti sa te bucuri fara stress. Eu am noroc ca lui Laurentiu ii plac grasele. Altfel trebuia sa ne mutam deja in UK sau in Germania unde mancarea nu este imbietoare si, chiar daca reusesti sa gasesti ceva care sa se depuna pe unde nu trebuie, macar nu e cazul sa te dezbraci niciodata la plaja.😂

In Spania e viata buna si frumoasa. Si, daca ajungi aici, e o ocazie perfecta pentru a lucra cu tine si la interior. Pentru ca vremea, mediul, toate formeaza spatiul potrivit pentru a-ti mangaia sufletul. Astfel, vei ajunge sa simti (nu numai sa stii) ca frumusetea nu are prea mare legatura cu numarul de kg, calitatea pielii sau lipsa celulitei. Frumusetea adevarata, cea care straluceste, vine din interior. Iar acolo vom avea toata viata de reparat cate ceva. Spania este un loc bun de a incepe procesul. Iar cate un “premiu” dulce din cand in cand ajuta. 🙂